stai dincolo de noi
să ne vedem
ca-n versul la
reflux
...
am vrut femeia
pată albă
nu pot
să-mi cer mie
iertare
...
m-am odihnit destul
cât am stat cu tine
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
poezie
Conţinutul acestui blog nu poate fi reprodus integral sau parţial decât cu acordul autorului.
Invenţie brevetată OSIM (clik pe imagine):
Arhivă blog
între Dumnezeu şi femeie. întotdeauna
volumul de debut >>> *clik pe coperta>>>
contact:
mircea_crisan2002@yahoo.com
blogroll:
vizitatori unici
Cenaclul BAIA MARE
Cenaclul CAVNIC
Un comentariu:
refluxul trage dupa el
marea de lacrimi
in care sa scalda versul
daca malul cerului
ramane fara nisipul stelelor
atunci iarta netacerile
ce stau dincolo de tine.
Trimiteți un comentariu