marți, 29 aprilie 2008

...

nu-mi răpunde să nu am
re-muşcări
dar poezia poate fi pentru tine
ca plânsul unui prunc nou născut.

comparaţia nu-i deloc deplasată
că se spune
că-l arde viaţa
sau mai exact
prima gură de aer
îl ustură într-un mod greu de imaginat
aşa că
atunci când te vei apropia de vers
poate o să te doară
dar crede-mă
o să te obişnuieşti
la fel cum eu m-am obişnuit
cu ideea că Dumnezeu
m-a învăţat să scriu doar despre femeie

...


i-am spus să descrie ce însemn pentru ea
şi în funcţie de asta mi-am acordat poezia
mi-a spus să descriu ce înseamnă pentru mine
şi a început să plângă

în situaţii de urgenţă
scriu femeie
şi-mi imaginez că
terifiant vine de la terestru
aşa că automat
am spectrul complet al euforiei ludice

îmi trebuie un program
să decodific respiraţia de îndrăgostit

odată
te-am luat în braţe şi am inspirat deodată
dar parcă ne-am depărtat.
n-a fost bine nici să expirăm deodată
că nu ne mai puteam spune nimic.
am încercat şi varianta să
inspir în timp ce tu expiri
dar parcă nu eram pe aceeaşi lungime de undă
aşa că
îţi promit iubito
că o să mă mai gândesc la
cum ne putem decodifica experienţele comune

3 comentarii:

dănuţ spunea...

mi-a placut, chiar sunt nerabdator sa citesc cum va functiona programul de decodat respiratia de indragostit

mircea spunea...

:)

dănuţ spunea...

in smucitura nasterii sublime auzi un tipat de copil ... si razi, ca vai, durerea ar umplea peretii daca-n tacerea tiptil s-ar ivi.