trec din curiozitate prin tine să cert
orbeşte eroticul. vorbeşte-mi sau pe jumătate vino
tu(-rcoaz), povara mea, când clopotele bat
că doar nu ne-am sudat rădăcinile. de asta mă atac
eşti încă pentru mine
nuanţă de dragoste sau infern
undeva prin literă şi parcă te vreau
iubită prin vergeturile apocalipsei
unde m-am aruncat de dragul cuvântului de când tu
biciuiai plecarea cu tocul pe asfalt. superb
element pentru poezia de despărţire
şi suficient motiv să te vreau înapoi arcuş
târât prin praf de anticariat.
ia-mă de data asta mai bine Doamne şi
lasă-mă lângă sfârcul
amorţit al numelui ei să pot anagrama
tot ce nu ştiu despre mine de când asfaltul biciuit
i s-a-nchinat sub tocuri. poate nici nu mă doare şi
mă stoarce gândul că o să-i spun într-o zi legitim
povara mea dragă, acum pot în fericire să mă-ngrop
plec totuşi spre tine cu friguri în cap
i mperialul meu poem de despărţire să te dezbraci
enervant de boem peste
rădăcinile noastre împreunate. să vezi cât de bizar
zbiară tot ce am mai sfânt să-ţi rămână pe obraz
impresia că mai mult de atât nu puteam fi
2 comentarii:
FELICITARI!!!ESTI UN ADEVARAT ARTIST IN SLOVE-DRAGA POET-ULE
CONTINUA CA FACI ADEVARATE BIJUTERII
Bravo, domnule!
Asa mai merge!
Trimiteți un comentariu