se mai întâmplă să
te găsesc din zbor şi să-mi pară
că te doresc
vag şi te-aş îmbrăţişa până
să nu mai ştim dacă
urcăm sau coborâm
doar să putem să ne
simţim cândva până şi lipsa
recul spre nori
...
foarte aproape şi
foarte carnal
te rog sau
măcar fă-mă să mă închin
apoi aşteaptă-te
să vezi că nu-mi eşti
coincidenţă ci
minune
...
acum îmi vine să
te cerşesc
pentru că în contextul nostru
extraordinar
totul se poate transforma
în pasiuni extreme
fără nicio
falsă pudoare divină
...
e criminală încrederea noastră
nu de alta dar
seamănă cu începutul nostru
de dinainte să
scurtcircuităm sentimentul
că până la noi parcă
dragostea era moment
nu monument
...
pe capătul nostru de
fracţiune de secundă de iubire
sunt prea mulţi de
n-aş face nici măcar cu litere aurite
semnul infinitului
pentru că nu-i nimic atât de trist
încât să ajung să rotunjesc
semne despre noi
şi nici să-ţi ridic vreodată
plânsul să-ţi fie
bordură lirică