joi, 26 septembrie 2013

...




frumoaso
bazează-te pe capitalul de simpatie
pe care l-ai adunat în mine
şi încearcă să-mi spui ceva complet inutil
să îmi dai încă o ocazie
să mă mir de ochii tăi
chiar şi atunci când nu te înţeleg

...
de ieri reuşesc să vorbesc cu
tot ce a rămas târziu în noi
şi întreb din nou pentru mai târziu
cum a fost posibil să te concentrezi iubito
să ieşim înaintea unei asemenea poveşti
care în mod sigur nu avea cum să fie spontană
de am găsit în ea atâta tâlc şi tactică
de a ne apropia
de aceea nu mai astept nimic altceva
de când nu ştiu ce am făcut
să ni se dorească o asemenea poveste
în care omul devine invizibil
în raport cu felul în care
ni se arată Dumnezeu
plin de curiozitate
pentru ceea ce ştia că ne vom face

...
îmi place etapa asta a ta
o etapă în care nu mă iubeşti etapizat
ci cu asalt
o etapă a imprevizibilului şi vizibilului
carnal sau ireal
unde dragostea pândeşte
cum poate să ardă etape
din această erată a erei noaste
în care
iubim empatizant

...
nu ştiu dacă am aşteptat vreodată
să îmi treacă
sau dacă de fapt te-am aşteptat
să-mi stai şi mai mult pe suflet
de aceea nu mă cerceta dacă mi-ai trecut
ci spune-mi unde este locul în care
se pierde ziua în dragoste
sau ce rost are culoarea în iubire
iar dacă te încurci
aş vrea să fiu
singura ta încurcătură emoţională

...
îmi trebuie latura ta cea mai cunoscută
indiferent ce ai înţeles despre mine
să pot să mă închin
spre acest chin interzis al sărutului nostru
oprit într-o dimineaţă
în care atracţia aceasta dintre noi
vrea să o cadorisesc
şi s-o amăgesc
în variantele simplului tău raid asupra gândului
tu
vânt cu ochii în lacrimi
tu
superbă şansă cu gropiţe în dimineţile mele