nu poţi tânji
după ceva ce nu ai simţit
dar poţi tânji
după ceva ce nu ai trăit
destul
nu-ţi poţi lega
niciodată rana
că oricât o
acoperi
tot fereastră de
sânge rămâne
şi nu crevasă ci
terasă
spre dimensiunea
noastră celestă
şi
mă zdruncină
dorul de tine
cu nerăbdarea şi
curiozitatea cu care
stătea în
Dumnezeu
ideea de adam din
momentul creaţiei
...
ridicaţi-vă în
picioare păcate
când trece ea
prin faţa voastră
şi încercaţi o
plecăciune
că nici eu
nici voi
nu vom şti cât
depindem unul de altul
că
în adâncul
tâlcului întâlnirii noastre
precis că într-o
vreme
ne-am desprins
din ea
să nu poată
mintea să înţeleagă
de ce focul şi-a
născut şi proprietăţi
cicatrizante