acum că ştiu ce nu-ţi place
percep altfel gravitaţia
exact
mă refer la definiţia atracţiei
reciproce a corpurilor
noastre
de aceea
acum pot să mi te asum
indiferent de
starea noastră de agregare
...
parcă mi te-a adus
parcă mi te-a dus
litera mea fără botniţă
întrebările scoase din insectar
parcă mi te-au dus
fără cuvânt
fără vocale cu tronsoane
şi totuşi
dacă într-o zi
parcă o să mi te duci
lasă-mi-te peste
răbdare
ca privirea
era convins că
femeia e
piatră scumpă pe capul bărbatului
şi abia în ziua
când am intrat în mină
mi-am spus cu adevărat
că pot să mă arunc
spre tine scumpa mea
ca spre
constelaţia regretului
şi dacă nu sunt întotdeauna
atent că
ne biciuim unul de altul
ca doi bolovani
ce se încăpăţânează
să ia forma tuturor
rugăciunilor noastre
ne-înţelese
...
în povestea cu striviri
şi sfârşit tactil
am crezut că te iau
cu fiori de-a lungul
şiroirii noastre lirice
de aceea
acum
când nu eşti lângă mine
strigă-mă
măcar
întâmplător
…
...
când eram mic
nu-mi ceream iertare
pentru că o asociam cu
tocirea genunchilor
dar de o vreme
parcă îmi vine să-mi rod
încheieturile
când te văd
că-mi pleci
forfonită
...
numai tu poţi rupe
coasta sfârşitului
de cuvânt dintre noi
şi să-mi laşi culoar
spre mâine
printr-un simplu
eu te iubesc mai mult
...
numai tu ştii
să te laşi peste mine
ca mama tuturor durerilor
pe care nu le-aş putea înţelege
vreodată
şi numai eu ştiu
ce face iubirea incasabilă:
un calcul greşit
…
poate
de atâta drag
am învăţat să văd
distorsionat ce-i despre tine
să pot să-ţi intuiesc
şi cealaltă poveste
hai mai bine
să ne izolăm
să nu fim nevoiţi să
ne mai aşteptăm
hai să ne izolăm
ca sârma