încă nu realizez cât eşti de a mea
tocmai pentru că n-am
citit
codul de bariere din mine
poezie
mai bine iraţional
decât lă-muritor
să ne ţinem unul altuia urma
iar dacă tot suntem aici
mai bine ne-am iubi
pe cont propriu
fără asemănare
fără iniţial
fără iniţiere
dar mereu
noi nu ne atingem
şi totuşi nu ne pierdem
pentru că am văzut probabil
cât pierdem dacă ne atingem
prin cuvânt
de aceea te iubesc încă
mai ceva ca într-o răzvrătire
şi mai ceva ca într-o altă frustrare
că noi nu ne atingem
nici măcar pleoapa pe dinăuntru
nici măcar pieptul
nici măcar pentru
o respiraţie în plus
şi totuşi parcă toată viaţa
ne-am aruncat unul spre altul
cu tot cu intenţie
cu tot cu atingeri
încât acum mi-ar fi de ajuns să te simt
încleştată între degetele mele
iar eu să nu fac altceva decât să
iert şi să renasc pentru re-atingeri