joi, 14 noiembrie 2013

...



...
pe atunci ne luam la întrecere
să vedem care ajunge primul
în braţele celuilalt
şi eram pregătiţi pentru
câte o jumătate de luptă
şi pentru asediu
doar de dragul
efortului buzelor uscate
de a-şi asigura timp
şi tranşe egale
din această grabă să ne luăm din mers
unul pe celălalt
cu toate mâinile
cu toate braţele

vine singură orice poveste
dinspre tine
este destul să te gândeşti
şi să-mi rosteşti numele
de parcă nu ai putea să-mi vorbeşti

...
aveam îndoieli în ceea ce priveşte
stadiul de performanţă al iubirii
dar m-ai ajutat să trec peste asta
şi chiar să-mi fie ruşine
să-mi doresc aşa ceva
în această ecuaţie
în care nici eu
şi nici măcar tu
performera mea
nu putem face nimic
pentru că singura
performanţă a iubirii
este întotdeauna
în faţa noastră
pe faţa Altarului

...
alteori te visez
de parcă ne-am împăcat
cu o indestructibilă
înaintare spre
confruntarea cu
altădată
...


joi, 31 octombrie 2013

...



fă-mă să-mi fie dor să
mă lovesc de vina de te înţelege
şi să-mi fie teamă să pun
cerul în locul ochilor tăi
şi piciorul pe pământ
nu de alta dar e incredibil subiectul tău
din care îmi izvorăşti
păcate şi nădejdi
iar acum parcă dinadins
încerc să reglez
această variantă a noastră
de smeriţi îndrăgostiţi
loviţi din toate părţile de
binecuvântări incandescente

...
blindează-te frumoaso cu
mâinile mele
bandajează-te cu temerile mele
de a nu ne întoarce cu sufletele ninse
din acest vulcan de răbdare
şi îmblânzeşte-te cu
re-muşcările mele
pentru care îmi las neachitate
răfuielile cu variantele
sfinţeniei

joi, 17 octombrie 2013

...



numai un pic m-am întins
spre Dumnezeu şi am dat de tine
numai un pic am căutat motiv de fericire
şi mi te-ai zugrăvit în lumina ochilor
numai un pic am dezvelit cuvântul
şi mi te-ai arătat poezie
numai un pic am vrut să te îmbrăţişez
şi nu mi-am mai putut aduce mâinile înapoi
numai un pic m-am dus spre şoapte
şi am văzut cum plâng de moarte
dacă nu rămân cu nebunia aceasta
pentru care
i-am rămas dator lui Dumnezeu
cu un pic de fericire
...

joi, 10 octombrie 2013

...




indiferent de temeri
mă arunc zilnic
în pelerinajul acesta spre femeie
spre această rafală de armă divină
de parcă îmi trebuie neapărat
să găsesc ce poate fi mai izbitor
în poziţia de drepţi
chiar şi atunci când
haotic în dragoste
ripostez cu tot ce am putut găsi
mai sublim în tine

...
-mi o rădăcină şi spune-mi
nu a fost aşa greu să
blochez în tine un fel de remuşcare
sau dragoste
a fost doar vina mea
şi chiar nu am făcut-o intenţionat
dar în situaţia asta
pot să fiu multă vreme în preajma ta
cu aceeaşi teamă de parcă
nu pot să fiu multă vreme în preajma ta
şi totuşi dacă altul
un alt cuvânt
nu mai este pentru tine în afară de
te iubesc
nu mă trimite
atâta timp cât totul se reduce la mărturisire
şi dacă totuşi cu îngrijorare
eu te las
pe bune te las
să nu te mai consumi atâta
că ştiu cât e de greu
să te ţii de mine
cu rănile
răbdările sau ne-răbdările
deschise

...
m-ai întrebat dacă aşa va fi toată viaţa
iar în acel moment ţi-am luat obrajii în mâini
şi am început să te sărut
de parcă era totul în firescul respiraţiei
de parcă asta aş fi făcut toată viaţa
iar apoi
mi-a venit şi răspunsul:
ai închis ochii iubito?

...


joi, 26 septembrie 2013

...




frumoaso
bazează-te pe capitalul de simpatie
pe care l-ai adunat în mine
şi încearcă să-mi spui ceva complet inutil
să îmi dai încă o ocazie
să mă mir de ochii tăi
chiar şi atunci când nu te înţeleg

...
de ieri reuşesc să vorbesc cu
tot ce a rămas târziu în noi
şi întreb din nou pentru mai târziu
cum a fost posibil să te concentrezi iubito
să ieşim înaintea unei asemenea poveşti
care în mod sigur nu avea cum să fie spontană
de am găsit în ea atâta tâlc şi tactică
de a ne apropia
de aceea nu mai astept nimic altceva
de când nu ştiu ce am făcut
să ni se dorească o asemenea poveste
în care omul devine invizibil
în raport cu felul în care
ni se arată Dumnezeu
plin de curiozitate
pentru ceea ce ştia că ne vom face

...
îmi place etapa asta a ta
o etapă în care nu mă iubeşti etapizat
ci cu asalt
o etapă a imprevizibilului şi vizibilului
carnal sau ireal
unde dragostea pândeşte
cum poate să ardă etape
din această erată a erei noaste
în care
iubim empatizant

...
nu ştiu dacă am aşteptat vreodată
să îmi treacă
sau dacă de fapt te-am aşteptat
să-mi stai şi mai mult pe suflet
de aceea nu mă cerceta dacă mi-ai trecut
ci spune-mi unde este locul în care
se pierde ziua în dragoste
sau ce rost are culoarea în iubire
iar dacă te încurci
aş vrea să fiu
singura ta încurcătură emoţională

...
îmi trebuie latura ta cea mai cunoscută
indiferent ce ai înţeles despre mine
să pot să mă închin
spre acest chin interzis al sărutului nostru
oprit într-o dimineaţă
în care atracţia aceasta dintre noi
vrea să o cadorisesc
şi s-o amăgesc
în variantele simplului tău raid asupra gândului
tu
vânt cu ochii în lacrimi
tu
superbă şansă cu gropiţe în dimineţile mele


miercuri, 18 septembrie 2013

...



...
nu voi şti niciodată cât am parcurs din
starea noastră firească de
încăpăţânaţi într-ale emoţiei
şi dacă într-adevăr se ştie în cer
şi când ridicăm un deget
înseamnă că parcurgi iubito de mii de ori
drumul spre mântuire
pentru fiecare cuvânt sau gând al meu
să nu ştiu niciodată dacă
este vorba de curaj şi inconştienţă
când te arunci în iubire
cu mâinile goale
şi cu ochii în lumină

...
doar tu îţi poţi da seama de unde pornesc
şi de câte ori îţi trec prin răspuns.
asta nu-i pasiune ci versiune
a startului sărutului
închegat înăuntrul nostru
înainte să ne cunoaştem
de aceea porneşte şi tu spre mine
să primeşti în loc de răspuns
cel mai interesant te iubesc
şi cel mai de neîntors te doresc
până învăţ ceva din asta

...
hai să facem schimb de amprente
să fie surprinzător de simplu
să ne lăsăm şi mai des
mesaje de dragoste
şi urmă de întoarcere
...

marți, 17 septembrie 2013

...



...
vreau să pot să mă întorc în mirosul tău
cum mă întorc în ploaie
nu de alta dar oricum
mi-au rămas deja urme
care nu se zvântă
şi dacă tot ne-am dat seama
cum miros oamenii când iubesc
ar trebui să încercăm
să dăm drumul la ploaie
şi-apoi să vezi draga mea
ce repede se aşează sufletele
în ordinea dorului de lumină
dar te anunţ de pe acum
lumina mea
dacă reuşim să dăm drumul la ploaie
eu rămân tot spre
povestea noastră de proporţii
adevărat acoperământ
pentru situaţii miraculoase

...
majoritatea oamenilor fericiţi pe care i-am întâlnit, aparent nu aveau niciun motiv. fericirea nu ţine de motive, ci de atitudine

nu-mi da te rog motive să te iubesc
dă-mi doar cauza să pot
să mă întorc din orice sfârşit
din orice sfâşiere
din orice întârziere.
şi lasă-mă să te iubesc
de parcă m-ai sfâşia
iar dacă stai lângă mine
nu căuta vreun motiv
pentru această dragoste
profilată în noi
cu intensitatea
celei mai crunte dureri
...

joi, 12 septembrie 2013

...



...
ar trebui să încep
să îmi pun mâinile cu sfială peste femeie
să creditez în felul acesta
răgazul sau disperarea
să zidesc undeva în aer
felul cum se împrospătează în mine
tropotul ideii de a începe
să pun cu încredere sfiită
mâinile peste tine iubito
dar până atunci
aşterne-te frumoaso
peste tot ce nu-ţi pot spune
aşterne-te cum toamna asta
se lasă peste începutul mâinilor mele
spre tine
voievodal

...
te pronunţ cu tărie
femeie
călătoria mea în descătuşări
sau popasul meu în
acestă ocazie de a trăi fără limite
deci eşti a mea de acum să caut definiţia
despre cât pot să îţi dau
cu ochii închişi dragostea
fără să ştii ce fac cu tine

...
mi se pare o datorie
să iubesc nebuneşte
să te simt
de parcă ceva îmi spune să nu o fac
în timp ce tu îmi spui
fă ce vrei cu mine
dar povesteşte-mi cum se iau în braţe
îngerii pe vremea
datoriei noastre de a ne iubi nebuneşte

...
sărutul de final mi-a confirmat
să revin cum se întorc oamenii
la ceea ce nu înteleg
dar în acest puţin mai târziu
cât se uscă distanţa dintre noi
mă aştept în orice moment să
îmi ceri să încercăm dragostea
în sens invers marşului din ceasornic
să avem în sfârşit timp să nu revenim
să nu ne revenim
din ceea ce poate confirma
un sărut fericit
de final

...
ce bine-i să te am
să nu trebuiască să explic
sensul, greşeala sau liniştea
să pot să nu te gândesc nici pe departe
ci nemărginit
să nu trebuiască să tresar ci să tremur
de câte m-ai vindecat

...
nu te simt destul şi mă strânge ideea
prin care
cel puţin la nivel teoretic ar trebui
să pot să nu-ţi spun nici măcar un cuvânt
iar tu să simţi cât sunt de al tău şi cât te iubesc
nu de alta dar îmi simt şi
mâna, ochii şi inima
şi cu toate astea nu trebuie să le vorbesc
dar
lasă iubito
e aproape ziua
în care mă antrenez să afli
fără cuvinte
cât de intens te simt

...
am crescut cu sângele în mine
să am cu ce să-mi umplu rănile
până te-am întâlnit

...

duminică, 8 septembrie 2013

...



oftează iubito
dar oftează din tot sufletul
şi din toată frumuseţea ta
oftează de dragoste cu toată puterea
oftează şi strigă iubito
cât te ţine glasul şi sângele meu
oftează pentru tot ce-mi dai
şi tot ce naşti în mine
dar oftează în aşa fel încât într-o zi
să îmi spui că tot ce ai s-a izbit de mine
şi la un moment dat
în loc de ecou ţi-ai auzit cel mai frumos oftat
nemărginit
neîmblânzit
dar nu îţi mai dai seama al cui era
şi nici ai cui eram în poezie

...
nu mi-a trecut să te am lângă mine
nu o să-mi treacă
să te iubesc de parcă mi-ai lipsi
şi nu mi se pare
dar
chiar a fost ciudat
să fiu atât de norocos să îţi văd
cele mai de neclintit taine
pentru care mă pun în faţa cuvântului
să fiu eu primul care îţi spune
eşti superbă
oricum, încă e greu
de explicat

...
încerc uneori să am
remuşcări despre tine femeie
să aflu cum poţi tu
un miez de munte cu suflet
să-mi dezarmezi cuvântul
până recidivează în şansa de a-ţi explica
ce departe îmi vine să mă arunc
lângă tine
să te am înainte să izbucneşti în plâns
şi după ce te împovărezi de spaima din mine
perfect centrată pe
decalajul acesta dintre
cum şi cât te pot iubi

...
m-ai pregătit să am
atâta nevoie de tine în acest moment
încât nu mai ţin minte cum mi-ar sta
fără hotărarea de a te repeta
în tot ce mă înconjoară

...
e dincolo de mine şi de voinţa mea
îmi depăşeşte puterile
sunt dat peste cap
şi mă reformulează
cu fierul înroşit al gândului - femeia

...
nu ştiu dacă e răzvrătire sau detaşare
dar poate reuşesc
să nu îţi arăt de ce
am tot ce-mi trebuie
să te iubesc de nedescris

...

joi, 5 septembrie 2013

...



lasă-mi pe mâine
momentul acesta de fericire
să apuc să te îmbrac în insistenţe
şi dacă
o să te am lângă mine
chiar şi maine
când poate
este ziua mea de neputinţă
să-ţi arăt cât te iubesc
tu scoate-ţi un rând din hainele de azi
şi uită-te
cât mă uimeşti de fiecare dată
să îmi fie de ajuns
să te fac să mă revendici
pentru simplul fapt că
doar eu ţin ascuns pe undeva
şi pentru mâine
din momentul acesta de fericire 
...

luni, 2 septembrie 2013

...



tristeţea şi durerea sunt un drept pe care ni l-am câştigat în primul moment în care am ieşit din pântecele mamei, prima noastră răstignire pentru lume

...
draga mea
nu te speria dacă ai intrat până la glezne
în pământul acesta cu oameni dezamăgiţi
mai este destul gând şi răbdare
să îţi găseşti locul
să vezi ce şocant poţi ţâşni
după ce ai puterea de a sta în genunchi
de aceea
bucură-te draga mea
de parcă ai sta în genunchi
cu picioarele bine înfipte
în pământul acesta
cu oameni dezamăgiţi

...
tare frumos ştii să
îmbătrâneşti lucrurile mărunte
şi parcă în jurul tău
toate
chiar şi clipele devin mari
de aceea du-te unde vrei
incredibilă femeie
care tragi după tine iubirea la rang de artă
dar du-te până la sfârşit în mine
să simt cu adevărat pe dinăuntru
cum se îndură
cum mă consumă
sau mă apasă
acest strigăt în gol
acest
oricum m-ai iubit cum nimeni n-a făcut-o

...
te-ai mai înseninat frumoaso
şi nu trebuie să faci ceva să meriţi
dragostea.
oricum ai de atâta timp
cei mai frumoşi ochi
din lumina cărora coboară
un fel de îngeri
cum nu au mai fost vreodată pe la noi
şi pentru că toate lucrurile acestea
ţi le spun parcă pentru prima dată
arată-mi un izvor unde
să-mi las peste noapte gândul
să se răcorească
să te redorească

...
chiar ai reuşit să îmi stârneşti curiozitatea
şi să îmi stăpâneşti teama de nou
şi tema cu noi
şi
de când ai reuşit să mă convingi să te înconjur
te văd cum nu vedeai nimic în jur
cum era destul să fim doar noi doi
cu tot cu sărut şi suferinţă

...
aşa sunt eu
fac prea puţin pentru femeie
să merit să înţeleg
cât de mult poate duce pe umeri
dragostea şi nevoia de acomodare cu
minunea
...

joi, 25 iulie 2013

...



femeie
iubita mea
sau cum ţi-am mai spus în tot acest timp
mulţumesc pentru minune

...
dacă totuşi se întâmplă să ne îngropăm talantul
să nu ne îndepărtăm
ci să stăm în x
aici pe pământul cu îngeri
cum nu am mai fost vreodată
văzuţi
de când ne-am dezgropat sufletul
pentru a ne iubi

...
oricum
nu o să apuc să îţi arăt
cât te iubesc
dar
nu îmi mai este frică de dragoste sau de noi.
oricum
nici nu îţi poţi imagina
cât mai pot să-ţi dau din mine
şi cât de încurajator este
să-mi ştiu vindecarea spre tine

...
zicem noi că suntem la maxim
dar cum iubirea nu are margini
ai să vezi iubito câtă forţă ne mai trebuie
să trecem peste acest incendiu spiritual
în care parcă ni se încurcă identitatea şi
ne suprapunem temerile
să nu ne treacă niciodată
să putem renunţa la orice
şi să nu ne intereseze de nimic-ul
de dincolo de şansa noastră

...
ar trebui să folosesc prescurtări
atunci când îmi fac griji pentru tine
şi mă simt vinovat dacă
nu pot să te linistesc
atunci când mă uit la cer
şi îţi frământ în dinţi numele
numele tău plin de cât de mult te-am rostit
cu dragoste neconsumată
şi dacă nu pot să îţi sar în ajutor cu tot ce trebuie
să nu te îndoieşti vreodată
că pasul nostru împreună
poate să umple orice urmă de animal de prada
sau să o îmbrace până la capăt cu
mângâierea asta îngrijorată
pe care ne-o permitem cu generozitatea
omului care îşi duce singur
supărarea sau iubita
cu ochii ridicaţi în
li-ni-şte

...
de pe buzele tale
restul vieţii
dă semn de flacără neconsumată
şi nu cred în resturi ci în cresturi
de aceea încruntă-mi viaţa iubito
cu buzele tale
în aşa fel încât să nu-mi rămână restul vieţii
nici măcar în formă de expresie
pentru acest slalom printre trăiri cu rost
din care nu-mi trebuie rest
din te iubesc

...
la ora asta nu astept gânduri
ci un răspuns
îngrozitor de scurt
la dragostea din timpul nopţii
când ne trezim deodată
din curiozitate
pentru ceea ce avem
dincoace de vis

...
îmi petrec dragostea până la ieşirea din inimă
iar de la ieşirea din inimă
te petrec pe tine femeie
să închid cercul
să se deschidă cerul

nu pot dormi de grija ta
de parcă te-aş scăpa din ochi
şi tare îmi place ideea de îngrădire
dar între noi nu mai are loc nici pulsul
nici reflexul
de a ne cunoaşte îndeaproape
nu de alta dar
răbdarea ne apropie până
se împreunează simplul cu răsăritul
şi atracţia cu fatalul
şi crede-mă
mă copleşeşte când aştepţi
să termin să-ţi spun
te iubesc

 …
poţi face ce vrei cu marginile noastre
întoarce-le pe toate părţile
împătură-le cum îţi place
dar să te aşterni peste sufletul meu
goală sau fericită
de parcă mie mi-ar ajunge să
caut în noi şansa de a ne plia
plăcerea şi cumpătul
de a te avea lângă mine cu
indiscreţia pietrei care
apasă pământul pe dedesupt
şi oricum
dacă mâine nu o să îmi mai spui
aşa ne trebuie
atât ne trebuie
prea puţin parcă
o să ne dorim

îmi trebuie doar o firimitură din
frământările tale
să pot să fragmentez
faptele noastre făgăduite
pe frunzele fâlfâinde ale vindecării fără frisoane.
în fine
vreau să spun că fără tine
nu aş fi putut
sa mă văd aşa cum sunt acum
şi nici să simt câtă forţă am.
te ţin în braţe pentru toată poezia
pe care mi-ai adus-o
de când într-adevăr pot
să pun noi puncte pe faţa în lacrimi
a cererilor de taină.
şi mi-e ciudă pe mine
atunci când ajung să mă mir
ca se întâmplă ceea ce mi-am dorit
de aceea
îmi trebuie mai întâi de toate
iertare
o icoană cu îngerul meu
şi o poezie prin care să te văd frumoaso
cu alţi ochi
şi să te ştiu într-o nouă rugăciune

nu s-a schimbat nimic
între noi şi dragoste
raportul este în echilibru
tensiunea este în supratitlu
şi întrebările încep să se estompeze
s-a schimbat doar grupa de sânge
între noi şi categoria de înseninare
iar acum încerc să clipesc tot mai puţin
să nu-mi schimb noua ta imagine
iubito
care mi-a prins rădăcină de stejar
pe retina

...
mi-ai inter-venit în puterea de concentrare
mi-ai sărit între şansa de a mă identifica
şi de a mă încrede în dragoste
şi mă aştept
în special
la tine

...
era ziua în care credeam că merit
să îmi vorbeşti
despre
ce merită oamenii care iubesc
dar atâta timp cât nu ne evaporăm
indiferent cât ne consumăm
unul pentru celălalt
ar fi mai bine să luăm lângă noi
o rană în care să scurmăm
din când în când
pentru a nu uita
cum miroase
asemănarea dintre noi

...
ar trebui să mă relaxez
dar trecem prea repede
din îmbrăţişare-n invocare
de aceea hai să inversăm
polii acestei ploi neînrămate
să aflăm doar
cât de mult a trecut
din cât vreau să fiu al tău

...
dacă aş trece dincolo
de curiozitatea mea personală
aş putea găsi în tine
un fel de transfer de taină
un fel de traseu nespus
între noi
dar uite
din cauza mea
dincolo de curiozitatea mea personală
mă văd
cum sparg normele distanţei
prin distincţia dintre taină şi tine
nespusa mea
nesupusul meu subiect
la întâlnirea pe care o am
în fiecare zi cu dragostea

...
în spatele luminii femeia se transfigurează
şi ies din canonul mirării
în spatele luminii chiar dacă
ştiu că este vorba de tine
parcă respiră primejdia
de a nu ne mai aminti despre nori
nu de alta dar în spatele luminii
nu se stă cu iubirea descărcată ci
pe piciorul de plecare
al punctului pe i
singura legătură care asteaptă
în oricare te iubesc
la fel de şocant cum nu vedem
ce irespirabil punct pe i are şi un adio

...
nu o să-ţi ceară nimeni asta
dar dacă mă părăseşti cu prima ocazie
ai toate şansele să poţi să dezgropi
în tine
tot ce ţi se pare firesc să ai
din noi
cei care strigăm în munţi
să nu ne mute unul de lângă altul

...
eşti cu mult mai mult decât ceea ce am căutat
de aceea îmi doresc să mă înveţi să te merit
să pot să învârt lumea
prin forţa pe care mi-ai arătat că mi-o dă
toată iubirea ta
ce şterge întregul de extraordinar

...
încearcă şi tu iubito nişte cearcăne
măcar de curiozitate
să vezi câtă poezie se trezeşte în tine
încearcă şi tu iubito
măcar din curiozitate
să vezi câtă forţă îţi dă
să îmi spui explicit
doar cu gândul
cât mă iubeşti

...
de fapt îngerii ne cresc firele albe
să îşi facă la bătrâneţe mantie
de iubire nespusă

...
aş fi trăit degeaba dacă nu te întâlneam
minunea mea
scurtătura mea spre Dumnezeu
de aceea în fiecare clipă am
ropote şi hohote de gânduri
care îmi fac loc spre tine

...
am vrut doar să ştii
cum este să pot să fiu fericit
de aceea dacă vezi
unde împing eu dragostea
cu frumoşii de noi
coagulaţi pe ea
te rog să crezi
şi să te asiguri de mine
cu cele mai strânse chingi
nu de alta dar s-ar putea să fie
grabă la reconstituirea
stării noastre de bine
şi de atâta împreună
poate nu o să se întâmple
să auzi de ce te iubesc.
tu ce simţi?
când nu mai ştiu ce să mă fac
sau dacă mai trebuie să dau din mine coaste
să te faci în clipa asta
datoria mea de a te dori

...
parcă mă înspăimântă câte o zi
în care nu mai pot fără tine
şi atunci parcă te simt
doar cu o parte din cât mi-e dat să
pot trăi fără să ştiu dacă
meseria ta este să mă iubeşti.
şi de tot ce rămâne
strâng ruine să am ce să-ţi arăt
când nu va mai trebui să te aştepţi la mine.
dar în ziua în care o să-mi vezi
fericirea pe litere
să crezi în acest moment al nostrum
cu luciditatea poeziei
care prea de mult îţi dezgoleste numele
să te luminezi de cât suflet am găsit în tine

...
nici acum nu ştiu ce mi-ai făcut
şi la ce te-ai gândit până am venit
lângă tine
dar
de mult am depăşit
limita de suportabilitate a dragostei
şi parcă nu mă mai descurc
doar să ne dăm de tot unul altuia
după care să îmi spui cu încruntare
totuşi
nu am mai fost vreodată
atât de trimisă
să iubesc îndârjit şi îngrijit
dar şi să ador şi să condamn în acelaşi timp
o iubire cu prea multe
tranşe şi tranşee

...
hai să ne alegem câte o piatră
nu mai mare decât pumnul stâng
nu mai mare decât o inimă
apoi să ne luăm avânt
şi să aruncăm unul în celălalt
cu sufletul acesta

...
ce rost mai are
să mă liniştesc dacă oricum
am înţeles şi conştientizat
că vântul în rafale
porneşte doar atunci când
trebuie să stăm neajutoraţi
unul de celălalt
iar acum
mai mult ca niciodată
îmi vine să sucesc tălpile raiului meu din femeie
să strig ce rost mai ai
şi ce trimitere importantă îmi eşti
spre tot ce poate fi mai de preţ în lume

...