încărcătura de semnificaţii
e mult mai mare
dacă atunci când vrei
să săruţi mâna celei
pe care o iubeşti
îţi opreşti buzele în palma ei
...
spre tine mă apropii
cu plecăciune pentru că
numai spre tine
s-ar fi putut duce
toate cuvintele pe care
n-am apucat să le scriu
...
să nu mă laşi niciodată
doar cu braţele mele
să turez poezia
îngerul meu de femeie
...
acum eşti şi poezie
măcar atât
cât nu-mi ţin respiraţia
...
uneori cred că ar trebui
să fiu mult mai atent cu tine
să pot să mă citesc
pe chipul tău
ca fericirea
ca tristeţea
ca descifrarea
...
te-am acceptat deja
printre frisoanele mele
ca spovedania
...
mi-am făcut braţele cataramă
şi m-am închis spre tine
exact din secunda
în care mi s-a lărgit
starea de bine
adică
starea de tine
...
cât trec prin faţa ta
să testez prioritatea din
te iubesc
se poate spune că
tra-ver-sific
...
nu mai aveam răbdare
să mă cunosc
şi draga de ea
m-a primit de la început
ca şi cum aş fi fost deja
dintr-o infinită desecretizare
…
cea mai dură luptă
din povestea de dragoste
este până poţi trece dincolo de
acceptare
…
vibrant de rar
să-mi înveleşti inima
de cuvinte
pentru că în tot restul clipelor
mi-e destul să te ştiu a mea
…
fără să-mi dau seama
m-ai făcut să continuu
şi azi să te aduc
dragostea mea
să-mi arăţi limita supremă
a coordonării
cât de greu
este să poţi în acelaşi timp
să rămâi
atent şi la deget şi la poezie
…
dacă într-o zi
ţi-ar spune cineva
că n-ai încotro
nu-i răspunde şi
întoarce-i spatele
că mă ai pe mine
…
sper să nu te superi
dacă aş spune tuturor
că eşti mâna mea de ieri
şi mâna mea de mâine
…
