de acum chiar o
să-mi fie dor
ăsta nu-i noroc ci
binecuvântare
pentru că
nu credeam că
sunt în stare
să îmi pot
recupera
visul din candela
aprinsă de rugăciune
şi acum ştiu că
ăsta nu-i nici
zbor
cât pot să mă
spăl pe faţă cu sărutul tău
că de acum
eşti dor
şi doar minune
pot să te strig
...
firesc mă
încolăcesc
peste sânul tău
şi cerşesc
plâns
să amâni clipa
să am mâini şi
suflet numai pentru tine
...
eşti femeia fără
privire
că ştiu că pentru
mine
îţi lansezi din
orbite
un fel de pumni
de lacrimi de fericire
...
încearcă să te
trezeşti cu
cearcăne în
braţele mele
că oricum
până te mai
cuibăreşti
în fâlfâitul
acesta întemeiat al inimii noastre
o să zgudui cerul
şi cerutul cu:
încearcă-ne
Doamne şi cu
nedespărţirea
aceasta încrâncenată
...
bine
acum îmi ţin
ochii închişi dar
întoarce-te
cu un protest al
tuturor sfinţilor
care strunesc
înlănţuirea
nedreptului dor
şi care din prea
multă curiozitate
ne ţin morţiş
sărutul ca refren
