eşti
singura mea condiţie
să-mi pot dori frica de tot ceea ce-i divin
eşti singura condiţie să rămână
toate zilele în mine
eşti condiţia de a putea proba iubirea
pe lângă gât ca pe-o haină aspră
sunt condiţia mâinii mele până învaţă
să te ridice din hohote
dar înainte de toate
am ajuns să tânjesc
necondiţionat
după condiţia ta de
iubită neajuns de iubită
...
priveşte-mă la propriu
ca pe un ultim sărut pe gât
dar nu scoate niciun sunet
ci doar trăieşte
dragostea ca pe-o plecare
...
dacă nu ar trebui să fie nimic între noi
nu am fi primit
atâtea simţuri să ne putem regăsi
...
m-am dezobişuit să
cer dovezi sau minune
de când am deschis femeia
la capitolul în care
lacrima s-a dezvinovăţit în faţa ochilor
că nu ne tulbură lumina
ci doar ne dă timp de-o rugăciune
...
