nu rămân
unde ne-a iubit Dumnezeu
de când pot să-ţi comand
eprubeta cu iertare
schimb rana pe cicatrice adus
cu forţa să fim pe plac
hârtiei. ai grijă c-o să găseşti în stroh
ideea eroticului
dar. nu pânge că oricum ne amintim când
bate toaca despre iamb
ireala mea întâmplare din plutiri
bine că mi-ai făcut genunchii plumb
la tine să mă-ntorc infernal
iarna când nucii
ard să ne intre în pereţi mirosul şi povestea
să ai grijă, magnetica mea, că te-am des-compus
altfel. nu-ţi puteam lua
urma şi poate mi-ar fi părut rău
fără tine să văd în despărţirea noastră un bluf
eşti de fapt în mine şi chiar dincolo de poezie
miruieşte-mă că atunci când ne iubeam
eram numai pentru tine
inhibare, întrebare şi
argument. hai nu mă lăsa
dacă mă apropii dă-mi să sorb până la fund
acuarele să pot să scriu direct cu unghia
când o să scurm de dorul nostru. chiar nu mă prefac
am ajuns să mă întreb despre tine dacă
nu cumva ai uitat să-ţi iei fularul că-n
ultima vreme clipele dintre noi păreau
vărsate pe masă. chiar nu-s bolnav
rămâi să-mi fii măcar
efigie pe degete
acum când îmi duc la ochi mâna
umilit că la noi înăuntru
se pun nucii pe foc. supus
atârn încă de pământ să învăţ cerul pe dinafară
asta ştiu sigur. că din toată viaţa mea
fără să te consider un triumf
las de parcă ar fi normal
un banal: şi totuşi te vreau
concluzia e-n biblie sau femeie de asta calc
evlavios spre tine că te
vreau de fapt să-mi cazi concav
acolo unde-mi sângerează poezia
