“Te iubesc atât de mult încât acum te pot părăsi”

te rog scrie-mi numele pe clopot
e ultima noastră poveste

iar când te uiţi în urmă să-ţi aminteşti
umbră ce mi-ai fost că-ţi plâng şi-ţi urlu
blestemul. iar. de pe clopot de-o să te strig în alb
enervată parcă întoarce-te
să creadă lumea că-i pentru încă un vers
cu noi şi cu s-tridentul nostru te iubesc

apoi fă-ţi cruce ca şi cu mâna mea
târăşte-ţi arătătorul unde-mi plăcea să te sărut
arbaletă imaginează-ţi poezia şi îngenunchează în ea
tăcut

dorul are pentru tine valenţe intraductibile când
eram singuri mi-ai repetat asta. de aceea mai bine

mulţumim cerului că ne-am întâlnit şi ne închinăm
ultima poveste păcatului meu
la masa căruia te-am cinstit abisal
tânguita mea doamnă spre care îmi ascut

încă tot ce iubesc şi urăsc. dacă vrei
nu mă ierta că din senin
clipa noastră ţi-am adus-o la vrac
a-sortată cu bezna
trăirilor în care din drag ne-am suportat

atât. Pentru că tu eşti carnaţia
cuvântului meu în care-ţi duc
urma tocmai pentru că te vreau
mai aproape ca niciodată să rămânem

tentaţie şi gând creponat
excentricitate pentru îngeri. poate

pentru mine clopotul va bate cu glas de lup
osândă sau cum ţi-oi mai fi spus părăsito
taină a nordului meu damnat

postura noastră sângerie o crap
acum când mă fac covrig la tine în aripă
rămâi te rog iubita mea de insectar
acrostih şi bornă
să te simt din când în când condens
icoana mea, chiar dacă acum ştiu că te pot părăsi