miercuri, 2 iunie 2010

piesa 7 compusă de tony nyerjak pe versurile mele




re-încep

de aş putea să-ncep la noapte
să-ţi spun cât te iubesc ciudato
ar curge din potcoave lapte
şi visele s-ar bate-n trepte
că totu-ncepe să vibreze
în jurul tău prea adorato
de-aceea-ndur ca-n metereze
aşteaptă-mă, o să urmeze

din bezna ce-a-nceput să cadă
mă-ntind să-ţi re-ntâlnesc pierduto
semnul de mamă pe zăpadă
sărutul dacă stă la pândă
să văd că-n agonia noastră
prea cinic te-alintam din ploi
de-aceea azi te-aş pune-n glastră
nu să miroşi a flori ci a război

când totul se zbârceşte-n mine
că poate ţi-am greşit iubito
te reîncep în gând şi-mi vine
să-mi fii cortină cu suspine
să înţelegi, să poţi să crezi
că te încep şi azi frumoaso
ca pe-un poem cu mentă şi zăpezi
din care vezi, visezi şi pierzi


femeie brâu de rădăcini
captură din amiaza vieţii
strânge din pumni, sparge-n canini
tot ce ţi-ar spune despre mine munţii