parcă uneori nu fac
decât să-mi caut
locul pe pământ
şi caut locul de unde
se văd cel mai bine
sânii şi îngerii
...
doar te-am iubit
şi-mi eşti doar dor
de aceea mă mulţumesc
doar cu tine
doar o viaţă cât sufletul
şi pentru că astăzi
doar mă pierd când îmi vii
doar lângă mine
îţi amintesc iubito că
urma aceasta eşti doar tu
şi-mi eşti de-ajuns
să s-a luminat lumea
deşi doar te-am iubit
...
de-acum m-am învins
şi parcă pleci să nu
să nu îmbătrânesc
pentru că numai când
mă aştept la tine
parcă încep să văd
că nu pot să nu
să nu te iubesc
...
eu nu mai sper de mult
pentru că ceea ce-mi doresc
mi se întâmplă
de aceea era de aşteptat să vii
pentru când totul îmi arată că
cineva acolo sus ne iubeşte
...
ne-supusa mea literă
mi te ascunde în câte-o noapte
pentru că în absenţă
dai gust nobil de femeie
puseelor feciorelnice
din alergarea poemului
ce-mi adulmecă
re-pornirea spre gândul tău
...
trecutul e înălţător dacă
e vorba despre tine
de aceea când îmi spun
despre tine la trecut
înseamnă că te am
cumplit şi fascinant
...
cumva
să pot să te port şi să te suport
ca pe-un parfum
să mă bucur
că nu te pot uita
că altfel ar trebui
să te reinventez
______
acum când te iubesc fără întoarcere
mă tem numai de Dumnezeu
dar parcă nu-i o constantă
ci mii de iubiri care pulsează
în mine prin tine
…
am spatele gol
uneori să mi te faci brâu
de parcă n-ar trebui să văd
ce diplomat mi s-au aşezat
rugăciunile în rastel
să mi te aducă
să fim şi trecut şi înlănţuire
…
doar dragostea-ţi permite
oricâte greşeli
pentru că acolo unde eşti
tu sau eu
se cicatrizează timpul şi sufletul
în torţa cu spovedanie
…
de fapt dăm din nostalgie
ceasurile în urmă cu o oră
pentru că aşa suntem noi
nu ne mulţumim să iubim
numai la prezent
…
mi-ai crescut atâtea locuri de iubire
încât mi-ai fost dubla măsură
pentru ce nu vreau
să gândesc despre cât de
riscant este să te controlezi în
dragoste dincolo de ziua de azi
doar de azi
…
şi n-o să putem vreodată răbda
atâta durere
cât putem iubi
fără să învăţăm nimic
…
verdictul e corect
ai fost adâncitura din dor
şi-mi fluturi încă
spaima că nu înţeleg
câtă răbdare stă printre
noi goi
…
când pot să strig că
te vreau la fel deşi
încă te am
nu înseamnă că eu m-am schimbat
şi nici că
focul este preludiul pentru fum
ci înseamnă pur şi simplu
că abia acum îmi eşti
adevărata concluzie
___
cândva erai singura
mea posibilitate să ies
din rană
deşi să fiu lângă tine
mi-am coborât singur picioarele
să mă-ncălzesc
şi-am început să te simt
atât de a mea încât
la un moment dat n-am mai ştiut
care dintre noi este celălalt
şi care dintre noi este rană
dar nici asta
nu contează dacă eşti în mine
rana deschisă
…
buzele obosesc pe cuvânt
uneori când iubeşti
prea mult pe jumătate
şi pe cuvânt că te-am iubit
de când am văzut prin tine
ca printr-un telescop imens
ce aproape suntem
…
noi doi
în acel atunci eram poate
ciorna sfârşitului sau
miracolul sfâşierii
şi totuşi îţi mulţumesc ţie şi cerului
că eşti pentru mine
acest atunci
…
dacă stai lângă mine
n-o să-ţi dai seama
cât pot să iubesc
de aceea
pustieşte şi depărtează
sau citeşte-ne amarul
dinăuntrul globului
tău ocular
să vin şi să nu vin
la tine ca risipa
…
mi-ai fost împlinire
mi-ai fost rău sau râu
dar mai presus
mi-ai fost
mult mai puţin decât
îmi eşti azi de iubită
…
ăsta-i semnul infinitului
ăsta-i tributul nostru
iar eu
o să-mi pietrific de azi
sărutul pentru că
ţi-am depăşit stadiul
de instinct cum îmi erai
în ziua când
dacă mă întindeam spre tine
se calcinau până şi
spasmele împărăţiei cerurilor
de îngrijorare că
dragostea noastră părea
deraiată de pe
calea cea dreaptă
…