marți, 27 noiembrie 2012

...



lasă-ţi obrazul în mâna mea dreaptă
iar în stanga pune-mi un pumn de ninsoare
apoi rămâi
şi tot rămâi
că numai aşa pot să înţeleg dacă
cerul îmi lasă pe degete lacrimă
sau mi te lasă
poezie

…
dacă nu te întâlneam
poate nu mi-aş fi dat seama
că omul poate fi uriaş
chiar gigant
şi să stea la taclale cu îngerii
despre dragoste

…
incredibil că în fracţiunea asta de gând
a universului
am găsit timpul şi femeia
care să mă facă să mă simt etern

…
să nu poţi uita
nicio clipă cât te iubesc
imaginează-ţi cât de norocos
se poate simţi Dumnezeu că
vede în fiecare zi ce iese din
întâlnirea noastră

..
îndur dragostea ca şi pe-o arsură
să nu mi se lenevească sufletul

....
mulţumesc pentru tot ce-mi oferi
dar diferenţa dintre noi este doar
că stăm faţă în faţă
cu aceleaşi emoţii

…

...



am intrat
în dragoste fără speranţă
ca într-un duel
dar la un moment dat te-ai întors cu spatele
şi cred că mi-au trebuit exact zece paşi
să ajung să re-trag în piept
parfumul tău
şi tare ciudat a decurs tot că
parcă nu mai suntem în duel ci într-o
îmbrăţişare
de alarmă

p.s. lăsaţi orice speranţă cei care intraţi în dragoste