când stă lumina
între noi
parcă ne
dezechilibrăm
da
asta sună a
minune
dar şi a dovadă
că
lumina are
greutate
şi legi divine
...
poate aici nu-i
vorba de exerciţiu
poate-i atacul
subconştientului
aruncat pe
deasupra noastră
nu de alta dar
dimensiunea lirică
din tine sau din
mine
se amestecă
uneori cu
dimensiunea
cosmică a
rugăciunii
de aceea
să nu te mai mire
nimic
sau chiar să te
doară
iubirea mea
...
dacă nu înţelegem
că
iubirea nu are
regie
n-avem cum să-i
fim regi
...
simţi?
ne zbatem să
nu ne sălbăticim
frântura
dumnezeiască ce ne-a rămas
şi simţi?
că se frământă un
înger
că a văzut că
numai dacă iubeşti
ne reuşeşte
nefirescul
„precum iertăm şi
noi...”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu