şi multe nu le văd
şi mult prea mult parcă nu te văd
şi e ca şi atunci când
nu-ţi mai zăreşti umbra din obişnuinţă
şi tare aş fi
absurd şi îndrăgostit
şi grăbit ca
întoarcerea
doar că
întoarcerea nu seamănă a răsucire
însă din fericire
omul seamănă a
sfinţenie
la fel de discret
ca
lacrima
semănată-n zăpadă
2 comentarii:
NE ERA DOR DE POEZIA TA!
FELICITARI SI MAI ASTEPTAM!!!!
mulţumesc! am avut o perioadă de "blocaj", sper să-mi fi trecut :)
Trimiteți un comentariu