rug promis
chiar dacă m-aş opri în dreapta ta
şoptind a disperare despre lume
nu-mi spune -rug promis - nu mă-ntreba
unde călcâiul nostru lasă urme
dintr-un balans pot să îţi vaiet clipa
să creadă toţi că-i o mătanie
să-mi amintesc efortul şi risipa
de-a ne iubi la cota de avarie
femeie- rug promis – de-ar fi să-ţi spun
sigiliu infernal de ancestral
încorsetat de viaţă mă supun
să ne-nţeleg destinul la plural
femeie – rug promis – de ce nu-mi ceri
când vântul îl opresc din dreapta ta
să-ngenunchez pe jar sau lângă flori
să vezi ce corozivă-i lacrima
refren:
copil ce strigă plumb în loc de mamă
e răsucirea noastră pe uscat
cheag şi minune ne eram aseară
iar astăzi ne-am trezit poem crăpat
3 comentarii:
Opreşte-te o clipa
în cercul doar de noi ştiut,
nu ne-alunga, nu evada, nu-ntuneca
lumina ce ne-aprinse rugul sfânt,
căci ale tale gânduri
pot crea şi inălţa,
precum ne pot reduce
totul la tăcere
lăsând în urmă
scrum şi lacrima durerii...
Felicitari ! :)
Trimiteți un comentariu