...

acum îmi vine să-mi cer iertare

fără motiv

fără cuvinte

pentru cuvinte

…

nu mă interesează dacă-i corect

de aia te iubesc

sau

de asta te iubesc

…

versul are reacţie chimică

asupra ta

linişte-şte-te

noapte bună

acum

pentru toate serile

…

încă mai

caut cuvântul care

să nu aibă legătură cu tine

deocamdată

sunt printre rugăciuni

...
de câteva ori
m-am grăbit să spun
că poezia se naşte
pentru a te impresiona

apoi am luat
IMPRESIONA
şi i-am rearanjat literele
dar am înlemnit
să văd că de fapt
dacă rearanjezi IMPRESIONA
citeşti
OPRESc INIMA

în realitate adevărul stă
uneori în spatele literei
pentru că
poezia nu se naşte
pentru a te impresiona
ci opreşte inima
la rang de iubire

...

acum
mi-a rămas doar
să-ncerc să te iau
în braţe
ca ploaia în rafale
că
de prea multe ori
ţi-am luat
poezia între degete
ca sângele
...

pe zi ce trece

mi-e tot mai greu să-ncep

să-ţi spun cât te iubesc

am testat

atâtea variante încât

nu mi-a rămas decât

să-ţi dau liniştea la conservă

...

ştiu că-ţi place mai mult

să-ţi spun decât să-ţi scriu

dar de la tine am învăţat

că

nu-i neapărat să spui ce simţi

de aceea

te rog

să nu-ţi imaginezi

niciodată ce culoare au îngerii

...

totuşi

e prea sublim

când

tot ce iubeşti mai mult

îţi devine stare de spirit

...

în poezie pot

să tencuiesc r-uri

dar nu pot trece

peste ideea

că am auzit că nu mai ninge

nici pe sfert ca în copilărie

...

dacă în clipa asta

ne-am strânge unul de altul

ne-am cristaliza

şi ne-am uita zâmbind

la gândul carnal

al zeului care-şi pune încă dorinţe

pe smalţul nostru ametizat