cândva
mi-ai spus cu blândeţe
dacă mănânci cretă
ţi se face rău şi ai febră
într-un târziu
blândeţea a luat formă de femeie
iar creta am lăsat-o
cu dragoste pe asfalt
pentru orice eventualitate
...
de fapt
nu-i nevoie de un munte
cu numele tău
că eşti deja poezie
iubita mea
rugăciunea mea
...
mă mir
că ştiu
şi mă-nfioară
dacă mă iubeşti
...
aproape mă văd între
pleoapele tale
şi mă strângi
mă strângi
ca într-un gest reflex
şi
încă nu mă crede nimeni
că eu lăcrimez mai mult
din pleoapele tale
regalul meu liric
Un comentariu:
SENSIBIL SI PROFUND CA DE FIECARE DATA.FELICITARI
Trimiteți un comentariu