am în antet un te iubesc enorm
şi mi s-au tatuat pleoapele pe interior
cu tine
cu noi
că am nevoie de tine şi atunci când clipesc
sau îţi şoptesc noapte bună
...
m-am îndrăgostit de parcă ne-a aruncat Dumnezeu de pământ,
la sacrificiu, să spargem dogmele. şi nu mai iubesc cum trebuie ci cum Îl
înţeleg. mi-ai arătat iubito că nu trebuie să ne batem joc de şansele de a fi
fericiţi, pentru că nici Dumnezeu nu este cumpătat în iubire. nu pot nici să
iubesc raţional pentru că nici Dumnezeu nu respectă echilibrul între cât ne-a
dat şi cât primeşte. şi de multe ori cred că-i mai bine să ne bazăm pe ce am
putea noi să fim şi pe ce crede Dumnezeu că putem fi, chiar dacă în majoritatea
clipelor noastre El ne supraestimează. că ne-a dat toată această iubire în avans.
de aceea, draga mea sunt dator să-ţi dau tot ce pot, că precis Dumnezeu şi-a
asumat că ne iubim. şi sunt sigur iubito că fără pasiune nici Dumnezeu nu ar fi
ceea ce este azi. de aceea o să te iubesc în continuare că am auzit că în rai
sunt eroi şi sfinţi care au avut curaj să meargă până la capăt. şi să ştii
iubito că dragostea noastră e sfântă, iar cea mai mare dorinţă a mea este să te
pot iubi eroic
...
primim numai cât putem duce
chiar şi atunci când este vorba de cât
suntem în stare să iubim
iar dacă iubirea este porunca supremă
înseamnă că putem fi judecaţi
după cât am iubit
...
eu nu am riscat nimic atunci când
m-am îndrăgostit.
a fost un fel de furtună care
s-a năpustit asupra mea
şi abia acolo a fost marele risc
pentru că s-a nimerit să fiu eu
sau poate
m-a ales că ştiam să tremur
cu faţa spre ipotezele riscului
din care poate
nu am fost şi nu voi fi
vrednic să te iubesc pe cât meriţi
...
am prea mare încredere în cuvânt
de când l-am văzut în tine
cum stă încleştat să mă înveţe
să mi te aduc mai aproape
...
de când te iubesc pot să trag
cerul de capăt până văd
că dincolo
este numele nostru
cu tot cu exaltarea întâlnirii noastre
de dincoace de îmbrăţişări
...
abia mă aduc din gând de femeie
abia mă ridic din urma pasului tău
abia mă întâmpin din cât te strig
abia mă trag din calea minunilor
că
abia aştept să mă ştiu pornit
să mă re-promit tie
...
doar tu mă ştii că atunci când mă aştepţi
port în ochi şi pe mâini
mii de forme şi mii de nuanţe
ale tuturor iertărilor pe care
le-am primit până acum nemeritat
când unul
când altul
probabil în ideea că trebuie să ne purtăm cu noi
fără urmă de absenţă
...
sunt doar o încercare de a spulbera
pregătirile pentru dragoste
sunt doar o încercare de a te face fericită
iată-mă
iartă-mă
...
întoarce-mă pe sânul tău
ca şi cum aş fi fost plecat
apoi întoarce-mă spre Dumnezeu
ca şi cum aş fi rămas cu tine
...
eşti misiunea mea întrupată
măsura vascularizării imposibilului cu posibil
al probabilului cu întotdeauna
şi mă ţin de tine ca de o zi de post
din care mă doare interdicţia
de a te putea înţelege în fiecare clipă
ca şi pe o poruncă încărcată cu lacrimi
dar încălcată cu prea puţin din acest
pot să-ţi arăt că te iubesc
...
femeie
suflet drag
mi-ai dat demnitatea să mă regăsesc
rostul să iubesc
şi puterea să mă înrolez
în această redistribuire de
salturi spre cascada cu răspunsuri divine
...
de multe ori am impresia că
nu am putut să spun
nici măcar un cuvânt frumos despre tine
pentru că toate aceste colete de dragoste
sunt ca anafura
pe care o iau în fiecare clipă a zilei
cu uimirea că de fiecare dată văd poezie
după ce şterg de sânul tău
hârtia curată pe care nu mă încumet să o încep
cu vreun cuvânt despre noi
...
ia-mă la tine
în poveşti
că am fost pe coloana ta vertebrală
pe care am împodobit-o cu poveste
în timp ce tu silabiseai despre întotdeauna
în timp ce eu îngenunchiam
spre tine
îngerul meu de femeie
...
cred în Dumnezeu şi femeie
şi mai cred
şi o să cred
întotdeauna că ne-am iubit insuficient
...
într-o zi am început să caut
ce să îmi poată fi mai scump pe lume
iar când
mi s-au deschis ochii
erai tu
eşti tu
creşterea mea sentimentală
...
dacă aş fi pomenit în cer
de câte ori te cer
m-aş pomeni că
m-am transformat de mult
într-un noi spectaculos
...
tot mă întorc
tot mă întorci
şi ne citim pe toate poeziile
pe care le avem.
acum când ne memorăm unul pe altul
fac apel la rugăciune
să cred că şi din greşeală
dacă am fi
tot te-aş iubi
...
noaptea nu împietresc
literele din te iubesc
doar dorm cu tine
...
da
te învăţ pe de rost să fii
rugăciunea mea oricând
şi în orice condiţii
pentru că vreau la tine
să îmi pun potcoave de litere
să se zguduie pământul când păşesc dragostea
şi când vreau cu tine
orice condiţie pentru te iubesc
înţelegi?
...
ştiu că eşti toată a mea
şi că datorită ţie pot să
percep mai uşor dragostea lui Dumnezeu
ca un bum personalizat
...
suntem doi iubiţi marcaţi
puşi într-un fel de ştanţă a emoţiei carnale
că noi am reuşit să trecem spre îngeri
pe sub sigiliul păcatului
...
am intuit bine că numai în tine
pot să am garanţia că aranjez natural în pagină
dorinţa mea
de a mă simţi voievod în braţe de femeie
şi nădejdea că
vom ajunge pe panoul de onoare
al drepţilor îndrăgostiţi
...
hai să ne
liniştim un pic
să ne luam de la început cu gura
lipită de poezie
spasmele întâlnirii noastre
şi să ne punem pe iubit
curajul nostru de a ne linişti
unul în braţele celuilalt
cu intensitatea literei care
te împinge spre mine ca
dragostea unui duhovnic
...
mi-s pline venele de mărturisiri despre tine
mi-s pline zilele de întoarceri spre tine
mi-s curate gândurile
că nu am nimic în afară de tine
în această întrecere spre desăvârsirea noastră
...
nu are ce să te mire la mine
pentru că
eu nu am timp să îmbătrânesc.
sunt prea ocupat să te iubesc
...
când îţi dezlănţui buzele iubito
asupra mea
parcă s-au zăvorât porţile infernului
şi un singur lucru mi se pare cu adevărat greu
că nu ştiu dacă trebuie prima dată
să îţi spun cât eşti de frumoasă
sau să te privesc
...
mi-ai îngrijit buzele la sân
şi s-a făcut linişte
...
femeie
paradoxul vieţii mele
de pe pieptul tău îmi iau
toată libertatea de care am nevoie
să nu mai plec
...
mă tem că am ceva cu tine
şi chiar îmi imaginez că
îngerul meu este un pistruiat simpatic şi răsfăţat
care roşeşte când îţi spun că poate
suntem pistruii celei mai reuşite
poveşti de dragoste din care
de fapt
nu mă tem că am atâtea cu tine
...
cea mai caldă poezie
pe care o scriu este aceea
care îţi dă fiori când
îmi plimb mâna peste tine
să mă dau de gol că eu
chiar nu sunt gol
atâta timp cât te pot cuprinde
înainte şi după culcare fără contra-indicaţii
...
iubita mea atentă la detalii
eu ştiu ce am
tu ştii că mă ai
chiar dacă definiţia iubirii este incertă
şi tratatele de specialitate
îi spun simtomele ca unei boli
dar eu ştiu ce am
tu ştii că mă ai
şi chiar vreau să ne tratăm şi în continuare
în detaliu şi în
această specialitate a noastră de a
tânji unul după celălalt
...
orice se întâmplă ţine-mă strâns de tine
cu înfometate
să fiu eu primul care află cât iubeşti
nu de alta dar orice se întâmplă
nu poate fi mai bun decât
dragostea pe care ţi-o port cu înfometare
...
ascunde-mă Doamne în femeie
să pot spera că ai să gaseşti ceva bun după mine
...
daţi-mi un punct fix
dar acel fix să fie în ochii iubitei mele
pentru că aici
lângă femeie pot să ridic universul
...
e tare de tot că te pot iubi
muuuult
în acest trebuie
în care mergem uneori până
foarte departe
de unde îmi pot înţelege tonalitatea şi totalitatea
dorinţelor ce seamănă cu tine
iubita mea atentă la detalii
...
eşti femeia pentru care
rămân singur
cu Dumnezeu
să îmi vorbească despre poezie
...
dacă ştiam că într-o zi o să mă iubeşti
te rugam mai de mult
să mă săruţi
dar poate tot acest ocol spre rugăciune
nu era trasat acum fosforescent
...
nu are de ce să vină ziua
în care nu o să fii cu mine
că atunci i s-ar face
şi mai milă de noi Bunului Dumnezeu
...
chiar te vreau să mă repet pe tine
ca un crivăţ care mă izbeşte de imperativul
tu nu mi-ai trecut
şi nu o să-mi treci
cu un crivăţ cu două
pentru că în ger
de dragoste pot să gem
şi să mă lipesc de tine cu spaima că
poate există şi mai mult
că poate nu mi te dau destul
că nu pot lipsi de la butonaşele iubirii
pentru că prea frumos se întăresc
în noi urme de sfinţenie
de aceea
te rog iubito spune-mi
te-ai mai liniştit pe acolo?
...
