fă-mi loc chiar
şi la întâmplare
dar întâmplarea aceasta
să fie
undeva peste tine
ca un schimb cu
haine de nuntă
sau ca un fluture
cu pete să mă
uit la tine cu
durerea
irisului care
încearcă dragostea
pe filamentul
acesta al nostru
fixat între haos
şi o vorbă cu părinţii
...
coboară femeie în
acest mereu
al meu şi
şopteşte-mi
umbreşte-mi
rotirea aceasta
apăsată de
nerostirea
acestui câteodată
acestui eu
cerşetor la
fântâna eroticului tău nedeclarat
...
ai prea multe semne în mine
am prea multe
opriri
ai prea multă
lumină în mine
am o pădure de
iubiri pentru tine
şi poţi să vezi
şi tu
cum creşte în noi
infinitul
ca o lună plină
...
dacă am fi o
oglindă sigur
am fi crăpat deja
că totul e prea
limpede
în această
prindere
şi cuprindere în
mii de
bucăţi de bucurie
...
am crezut multă vreme că
într-un simplu
fir de păr poate să încapă
un scâncet de-al
unuia dintre noi
însă acum
realizez
că aroma
spasmelor şi suspinelor
nu este în cădere
ci în retina
sfinţilor care
disting etapele
dragostei noastre
pe culori
...
alunecă a început
adulmecă-mă a
promisiune
până simt că ies
raze din buzele noastre
nesătule de fuga
aceasta
de neşters de pe
pământ
...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu