…
te rog
acoperă-mi ochii
te rog
nu vreau să te văd
acum
sunt fericit
că prea mult însemni pentru mine
…
să vorbesc despre distanţa
dintre noi
ar fi ca şi cum
aş vedea momentul în care
mi s-au născut părinţii
în realitate nu-i nimic
sinusoidal
de aceea
mai bine
las-o aşa
…
nici acum nu vreau
să înţeleg cum
plezneşte un bici
şi de ce scoate sunete
în contact cu aerul
pentru că
noi
în contact cu aerul
nu facem nicio buclă
să ne amintim
ce trebuie să ne
pornim unul spre altul
…
mare artist trebuie să fi fost
cel care a inventat plecarea
că uneori
am impresia că toată poezia
porneşte de acolo
...
adu-mi-te goală
ca o armă
şi lasă-mi poezie
să-ţi fie
rest
de strigăt de ajutor
pentru tine
mi-am redimensionat
înţelesul şi starea de plutire
şi încă nu ştiu
dacă trebuie să mă bucur
dar mă sperie
că m-am obişnuit
şi uneori
îţi simt lipsa
aşa cum m-am obişnuit
să-mi simt
brăţara ceasului la încheietură
cred că am putea trăi
dacă ne-am spune
totul în şoaptă
ca şi cum
cuvintele n-ar mai avea haine
doar că atunci
n-am mai putea să ne dăm seama
când spunem
te iubesc
dacă eşti tu sau eu
...
cred că eşti singura
care m-ar crede dacă-ţi spun
mă dori
nu o să scriu asta
pentru că unii o să spună
fie că nu se poate
fie nu există
fie o să devieze spre cuvintele
ce ar putea avea legătură
cu verbul nostru
dar
adevărul este că
eşti singura care
mă dori
...
femeia
ultima mea redută
transformă
liniştea în psalmi
să-i spun
re-du-te
de aceea, pentru cât îmi e de dragă
nu-i silabisesc niciodată
rugămintea de-a se
reduce la
tot ce-mi pot imagina despre ea
…
poate am făcut cuvântul
radar
să văd cum vii sau pleci
poate cuvântul
este radar
sau
poate în povestea noastră grăbită
radar este simplul meu
dar
...
iartă-mă că intervin
nu-i scuză
ci aparenţa rimelată
a jocului de-a icoana
pentru că
pentru mine
fiecare intervenţie
de-a ta
este ca
sângele
…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu