protestul iernii
când totul se opreşte episodic
ajung să-ţi iau oftatul împrumut
să-mi fac rezervă iar apoi atipic
să strig amin din tot ce am avut
doar ce am fost rămâne caligrafic
bătut pe scoarţa zeului cuvânt
aşa că-aşteaptă-te să-ţi spun ce tragic
ar fi să nu te am ca pansament
mai lasă-mă de tine să mă-mpiedic
să fim protestul iernii pe pământ
să-ţi spun eliptic sau profetic
doar pentru tine m-am născut şi sunt
n-am despre noi ecou nici întuneric
de când mi-ai dat cu rangul de răbdare
sărutul ce avea în el strategic
iubire dar mai multă remuşcare
refren:
îmi trebuie din rune înc-un semn
dacă tresari când mă gândesc la tine
că e gravat pe cer cât de solemn
aştept, regret, iubesc şi strig spre mâine
Un comentariu:
FELICITARI!!!FRUMOASE VERSURI,FRUMOS POET!IMI PLACE CUM TE JOCI CU CUVINTELE SI REUSESTI SA OBTII DE FIECARE DATA O POEZIE ATAT DE PROFUNDA.TINE-O TOT ASA!
Trimiteți un comentariu