...

mâine o să-mi cumpăr batiste

că şerveţele astea

trebuie aruncate

după ce şterg câte o zi

în care am rămas lângă tine

...

m-ai învăţat că nu respirăm corect

că ne grăbim şi nu-i sănătos

abia acum am înţeles

că ai avut dreptate

de fapt

te repiram prea repede

crezând instinctiv că aşa

o să te trăiesc mai mult

şi m-am trezit

cu atâta aer în plămâni

de nu mai aveai loc

...

fii rezonabilă draga mea

îţi strig şi acum spre luna plină

pentru că rezonabilă înseamnă

să intri în rezon-anţă cu

gândurile mele superb de păcătoase

şi să fii destul de –abilă

să te faci că nu le înţelegi

...

facturează-mi

toate acele zile în care

te-am făcut să plângi

şi chiar dacă nu calculez

decât distanţa dintre umbră şi apă

promit că

după ce-mi citesc poeziile

o să trag linie

să văd dacă

mai trebuie să-mi fracturez

litera

ce nu ne-a plâns destul

...

nici măcar dacă

mi-ar mai fi crescut un gât

nu mi-ar fi fost destul

să-mi întorc privirea după tine

atât de normal

mi se părea

să te iubesc

să te las

să plec

în rugăciune

...

poate o să-mi propun

într-o zi să văd

câte interpretări pot găsi

dacă-ţi spun

femeie nevorbită

...

dacă acum m-ar pune cineva

să învăţ să te sărut

sigur te-aş săruta pe

furca pieptului

pentru că de acolo

restul buzelor mele

o să-ţi intre între

palme când te rogi