le-am ascuţit la vârf şi
îi aruncam declaraţii de dragoste
în pereţi
doar până când
mi-a spus că sunt totul pentru ea
...
puteam să smulg din ea
rădăcini
să mă văd cioturos în femeie
...
că o iubeam
era ne-linişte
apoi
m-am limpezit de cât îmi era de dragă
iar acum
pot îngenunchia
...
a întins mâna spre mine
cu degetele aproape
întinse spre cer
dacă făceam acelaşi lucru
aproape
am fi împlinit ritualul de rugăciune
de fapt
nu mai era rugăciune
ci gestul de adio
3 comentarii:
frumoase poeme, as vrea sa vii si la noi pe forum
pe Magna Forum
super, super faina!
in gestul de adio dinpre lumea ...
iar te-ai intrecut pe tine !
era neliniste, era timpul care alerga nebun, nelasandu-te sa te bucuri, sa devorezi clipa...sa o ai pe ea acum si mereu.
Trimiteți un comentariu