...

de ţinut minte:

când îi spui că o iubeşti

opreşte-te la timp şi

Doamne-fereşte să adaugi

„pentru că...”

şi încă ceva:

când îi spui despre iubire

nu pomeni nimic

despre scadenţe

deşi fie vorba-ntre noi

şi iubirea are scadenţele ei

...

nici măcar atunci când

ea nu-mi lasă loc de zbateri de aripă

nu râvnesc dezbateri despre noi

pentru că dragostea

ca o supărare lacomă

ne întoarce şi-n somn

spre acel măcar

spre acel atunci

când ne zbăteam unul spre altul

cu tot cu aripă

...

nu mi-am adunat în tine

şi cuvântul

să nu mă-ndepărtezi

tocmai pe ideea că

la început a fost cuvântul

...

eşti singurul meu ordin

iar din acest alt exces

îmi vine să exagerez

şi să mi te doresc probabil

fără efort

doar cu urmele tale din

capul meu

iar tu neputincios şi stânjenit

să mă prinzi

să mă strângi cu şi fără vină

iar apoi

să mă laşi să

te cercetez inclusiv în

definiţia războiului

pentru că aşa sunt eu

trecut mai mult spre tine să suport

dimineaţa ca sângele

dintre minimul de lumină

şi maximul de iubire

...

pe mine nu m-a învins

pasul de-a te iubi

pe mine m-a învins

ce poţi însemna pentru mine

şi chiar şi aşa învins

sunt dispus în orice secundă

să-mi deschid sufletul

să nu te am de ales

...

...

am încercat să te merit

indefinit dar

în de-finit-iv eram incomplet

ca furtuna nefulgerată

apoi am încercat

să mi te dezlănţui

ca dintr-o ultimă lecţie

aşa că uite că încă-s

în ziua în care te invoc

să nu ne putem deosebi

...

de data asta

fără să scap vreo

frântură de ocol din tine

dă-mi o altă secundă

să vreau să

depind de tine

ca ochiul de lumină

...

dacă se întâmplă

să-ţi trec prin minte

aş da orice să ştii

cât te iubesc

şi azi

...

noi cei care ne iubim uneori

incomod

să cerem cerului

să ne mai toarne un rând

şi să ne toarne torenţial

unul spre altul

să putem să ne dăm seama

că-i mult mai incomod

să nu ne iubim

uneori

...

se mai întâmplă să

te găsesc din zbor şi să-mi pară

că te doresc

vag şi te-aş îmbrăţişa până

să nu mai ştim dacă

urcăm sau coborâm

doar să putem să ne

simţim cândva până şi lipsa

recul spre nori

...

foarte aproape şi

foarte carnal

te rog sau

măcar fă-mă să mă închin

apoi aşteaptă-te

să vezi că nu-mi eşti

coincidenţă ci

minune

...

acum îmi vine să

te cerşesc

pentru că în contextul nostru

extraordinar

totul se poate transforma

în pasiuni extreme

fără nicio

falsă pudoare divină

...

e criminală încrederea noastră

nu de alta dar

seamănă cu începutul nostru

de dinainte să

scurtcircuităm sentimentul

că până la noi parcă

dragostea era moment

nu monument

...

pe capătul nostru de

fracţiune de secundă de iubire

sunt prea mulţi de

n-aş face nici măcar cu litere aurite

semnul infinitului

pentru că nu-i nimic atât de trist

încât să ajung să rotunjesc

semne despre noi

şi nici să-ţi ridic vreodată

plânsul să-ţi fie

bordură lirică

...

mâine dimineaţă aminteşte-ţi

că te iubesc şi-n condiţii de stres

chiar dacă astăzi

mi-ai fost grea armură

sau mistică vestă antiglonţ

sau ancestrală povară

sau orice altceva

dar mai presus de toate

aminteşte-ţi mâine dimineaţă

că eşti tot ce am mai înălţător

…

crede-mă că “aşa în general”

nu scriu dinspre tine

şi chiar dacă nu-ţi dai seama

tot dinspre tine

sunt şi eu pe aici

...

preferam să ne înghesuim

unul în altul

până am fi încăput

pe limba unui clopot care

după clipa noastră să

înceapă să tacă

dar

aşa eşti tu

parcă te superi dacă-ţi cer

să ne înghesuim

în alte taine

care oricum ni se întâmplă

...

să nu-ţi fie dor

să ne certăm

mai bine

să-ţi fie dor

să ne cercetăm

...

câteodată

şi dacă ne-am

împărţi unul la altul

n-ar putea fi mai bine

...

în acele zile

ea era doar a mea

pentru simplul fapt

că ea doar a mea

era frumoasă şi pesimistă

dar până la urmă

a rămas şi mai a mea

exact ca în acele zile

pesimist de frumoasă

...

ştiu că pot să-ţi greşesc

dar mă rog să-ţi fiu şi atunci drag

pentru că eu

şi dacă-ţi greşesc

din moment ce e vorba despre tine

măcar

greşesc cu pasiune

...

pe aici pe lângă noi

îngheaţă lumea cu tot cu suflet

pentru că le lipseşte elementarul

te iubesc

şi dacă tot am adus vorba

parcă te văd că în clipa asta ai încerca

să te păzeşti cu mine

măcar pentru că de fiecare dată

printre ultimele cuvinte

încerc să-ţi spun în grabă

cât te simt

poate tocmai să-ţi privesc

adevărata măsură

mai ales că

pe aici pe lângă noi

îngheaţă lumea cu tot cu suflet

...

încă nu realizez cât eşti de a mea

tocmai pentru că n-am

citit

codul de bariere din mine

...

mai bine iraţional

decât lă-muritor

să ne ţinem unul altuia urma

iar dacă tot suntem aici

mai bine ne-am iubi

pe cont propriu

fără asemănare

fără iniţial

fără iniţiere

dar mereu

...

noi nu ne atingem

şi totuşi nu ne pierdem

pentru că am văzut probabil

cât pierdem dacă ne atingem

prin cuvânt

de aceea te iubesc încă

mai ceva ca într-o răzvrătire

şi mai ceva ca într-o altă frustrare

că noi nu ne atingem

nici măcar pleoapa pe dinăuntru

nici măcar pieptul

nici măcar pentru

o respiraţie în plus

şi totuşi parcă toată viaţa

ne-am aruncat unul spre altul

cu tot cu intenţie

cu tot cu atingeri

încât acum mi-ar fi de ajuns să te simt

încleştată între degetele mele

iar eu să nu fac altceva decât să

iert şi să renasc pentru re-atingeri

...

parca ai strâns toate bucăţile din mine

şi le-ai dus la piept

iar de acolo

să nu-şi dea nimeni seama

dacă eram eu sau nasturele tău desfăcut

am avut cea mai copleşitoare

reîmpăcare cu ideea

că pot şi eu să fiu al cuiva.

şi m-ai blocat undeva între

mine şi locul nasturelui tău de la piept

că nu mai ştiam dacă

e ruşinos sau măgulitor

să nu-mi găsesc cuvintele

din moment ce este destul

că m-ai găsit

că te-am găsit

că ne-am găsit

aproape disperat de întinşi în faţa

lamei cuvântului

...

între enorm şi concluzie

n-am limită să găsesc ceva

suficient să-ţi fiu vis

de aceea uneori parcă te primesc

să-mi fii gust pentru

imprudenţa cerului de-a se

lipi uneori de noi

...

...

undeva pe aici pe lângă tine

am început să mângâi

fericirea între coarne

şi chiar dacă uneori nu pot

să le unesc încerc măcar să

le duc ameninţător spre priză

să-ţi amintească de noi

şi dacă într-o zi m-aş putea obişnui cu tine

...

razele tale involuntare

sunt infernalul meu răspuns

prin coroana aceasta carnală

în care să mă uiţi uneori

altfel

...

pot să mă împiedic

de tine ca de-un arsenal

de dorinţe

şi poate-i mai bine aşa

să nu mi te cedez

şi să nu folosesc vreodată despre tine

vreun

măcar atât

...

de ce nu m-ai întrebat

ce-aş fi să încap în

oglinda ochilor tăi

să vezi cum te găsesc

să te iubesc

şi atunci când aşteptarea

ne este critică

___

poate nici eu nu ştiu

de ce şi

ce

scriu despre tine

dar sunt ferm convins

că e adevărat

şi că meriţi

să ştii că niciodată n-aş putea

să te reduc doar la

stadiul de întâmplare fericită

...

n-am venit să-mi fii

avalanşă de iubire

ci simplă şi liniştită

ninsoare din înalt

...

nu-i greu să iubeşti

nu-i greu să fii iubit

dar e greu să te gândeşti

la iubire cu tot cu

eternitatea ei

de aceea

pot să stau în faţa ta

şi să mă uit fix în ochii tăi

pentru că

n-am nimic de pierdut

___

încă nu m-am obişnuit cu tine

dar ştiu cât te-am iubit

şi nici nu pot să cred că

încă

nu m-am obişnuit cât te iubesc

...

se făcea că

aveai atâta putere-n ochi

încât mi-am dat seama că eram

mai liber ca oricând

apoi

a început să doară

cât putea să evadeze

litera din mine

şi cât putea să nu ne mai semene

___

eşti singura mea dependenţă

în rest

tot ce trăiesc poate fi

confuz sau uşor

...

m-ai ameţit

mă ai

mai ceva ca ecoul

iar acum

că am cuvântul

grilaj în dreptul mâinilor şi picioarelor

ştiu sigur că viaţa are sens

că am de ce să mă ţin

că am de ce să te ţin şi

am pe ce să mă duc

...

n-aş fi avut de ce

să nu mi te doresc

iar apoi mi-a venit

realitatea la raport

pentru că

n-aş fi avut de ce

să nu văd în tine

că uneori chiar şi ce-i divin

vine la raport

în faţa noastră de muritori

...

mi-eşti aproape

mi-eşti de-ajuns

mi-eşti schimb cu lumină

mi-eşti spaima completă că

într-o zi m-aş putea cunoaşte

doar din ce-mi-eşti

...

îmi trebuie din tine

doar ce-i împlinit

şi dacă o să apuci

să simţi că m-am împlinit în tine

nu-mi trebuie

împlinire mai mare

...

apropo

apropie-te ca şi când

ai citi o rugăciune

şi ia-ţi acum

sărutul şi din poezia asta

...

vreau să mă simţi

vinovat de reîntoarcere

pentru că adevărul este

şi-n vină şi-n mine

atâta cât pot să-ţi

spun cât te iubesc

de provizoriu şi

de nevinovat

de plin

de viaţă

de vieţi şi

de-ve-nim

___

când nu mai ştiu dacă

te văd sau te simt

este perfect

că atunci

nu mai ştiu dacă sunt

fericit sau poezie

…

mi-e pământul martor că

am sărutat cerul

că de-ar fi invers

s-ar putea înţelege că

m-am apropiat de tine

fără gând dumnezeiesc

…

este extrem de reconfortant

să ştiu că nu greşesc în dragoste

pentru că n-am cum să greşesc

din moment ce dragostea

n-are reguli

aşa că într-o zi

poate o să stau să mă gândesc

dacă te-am iubit

cu i-regularităţi

sau cu

ne-reguli

___

nu prea ştiu să-ţi povestesc

despre mine pentru că eu parcă nu exist

în raport cu măgulitorul noi

şi chiar dacă ai vedea în mine

cum te sorb ca pe-o rană

poate şi atunci ne-ai para

povestea şi prezentul

cu îndoiala că asta-i literatură

…

aici e vorba des-pre

des-pietrirea ta prin cuvânt

des-pre des-tula noastră întâmpinare

a poeziei des-cuamată parcă

de cer pentru a ne des-coperi

brusc mai des-prinşi de orice alte dis-sperări

…

tu ştii acum să taci

eu ştiu acum tehnicile afective ale cuvântului

iar dacă ne-am sincroniza

nu-i aşa că s-ar naşte cel mai

ascurzitor manifest pentru iubire?

…

te rog dă mai încet

cu pământ peste poezie

şi o să vezi că o să înceapă să ningă

din tavanul crem

cu întrebări despre noi

…

tot ce spui poate fi folosit

în poezie

şi

tot ce spui poate fi folosit

împotriva acestui sfârşit de anotimp

de aceea şi dacă nu-mi spui despre noi

tot o să te găsesc soluţie

…

hai dă apă la moară

şi fă-mi praf cuvântul

apoi dă-mi apă de ochi

să fac un amestec

să ne fie de leac

…

n-are cum să fie atât de simplu

că ne iubim şi gata

nu de alta dar

strigătul şi rugăciunea nu-s

pentru-mblânzire

…

pot să neg că-i ceva tulbure

în viaţa mea

atâta timp cât mai este loc de

răvaşe sub îngeri

şi-n blindajul tău femeie

…

du-te şi dă de veste trădătorilor

că am plecat

să te visez

___

îmi place să cred că

ne-am calibrat sentimentele

adică tragem unul spre celălalt

cu dragoste

de mare calibru

...

femeia este şi are darul

să se lipească de tine

şi la propriu şi la figurat

doar că uneori

n-avem destui ochi

să înţelegem

câte ne lipeşte şi

cât ne poate lipsi

...

zidul meu de sprijin

cu ochi şi tandreţe

zi-mi cum ne-am găsit

să-i contrazic pe toţi

cei care cred

că poezia-i de fapt

în fiecare dintre noi

...

aş putea trăi chiar şi fără oase

şi să ajung mai departe

decât şi-ar putea imagina cuvântul

pentru că atunci când ştiu

că eşti bine

parcă mi te faci armură

să înving

timpul şi rugăciunea

...

întâi

te întreb dacă dragostea se

aplatizează în timp.

indiferent de răspuns îţi

spun că dacă

dragostea îşi pierde în timp

din intensitate şi dispare

înseamnă că aia

n-a fost dragoste de la început.

apoi

îmi aduc aminte că

odată erai în stare să

juri că mă iubeşti

şi uite-aşa

am demonstraţia logică:

încă mă iubeşti

___

tu nu ai voie să te simţi nedorită

nici măcar în acele zile când

nu-ţi vorbesc

pentru că de fapt

abia acum pot să-ţi arăt cu adevărat

cât îmi eşti de re-găsită printre litere

ba mai mult doar tu mă cunoşti

ba mai mult doar eu te cunosc

de aceea

tu nu ai voie să te simţi nedorită

chiar şi pentru simplul motiv

că tu m-ai învăţat să iubesc

frumoasa mea

...

acum e rândul tău să

mă crezi că te iubesc

iar acum e rândul meu

să nu ştiu cum să mă

îngrozesc de ideea

că nicio clipă nu-mi lipseşti

din moment ce te port

în mine ca pe-o

alternativă de suflet

...

văd în tine ţintă şi ţintuire

şi prea îmi vii

şi-mi eşti părere

de-aceea te încord doar

spre mine

să-mi miroase viaţa

a ochi de femeie

...

la ce mi-aş simţi

braţele dacă n-ar fi-nvăţat

despre tine

de aceea de fiecare dată

când mă dor sau

îmi amorţesc ştiu

că-i semnalul de alarmă

că am parcurs dus-întors

intoleranţa suspinului din care

am crescut

ca două ramificaţii în aşa fel încât

la cea mai mică adiere

să ne încolăcim

să ne re-simţim

cu braţe şi

în braţe

cu tot dragul