razele tale involuntare
sunt infernalul meu răspuns
prin coroana aceasta carnală
în care să mă uiţi uneori
altfel
...
pot să mă împiedic
de tine ca de-un arsenal
de dorinţe
şi poate-i mai bine aşa
să nu mi te cedez
şi să nu folosesc vreodată despre tine
vreun
măcar atât
...
de ce nu m-ai întrebat
ce-aş fi să încap în
oglinda ochilor tăi
să vezi cum te găsesc
să te iubesc
şi atunci când aşteptarea
ne este critică
___
poate nici eu nu ştiu
de ce şi
ce
scriu despre tine
dar sunt ferm convins
că e adevărat
şi că meriţi
să ştii că niciodată n-aş putea
să te reduc doar la
stadiul de întâmplare fericită
...
n-am venit să-mi fii
avalanşă de iubire
ci simplă şi liniştită
ninsoare din înalt
...
nu-i greu să iubeşti
nu-i greu să fii iubit
dar e greu să te gândeşti
la iubire cu tot cu
eternitatea ei
de aceea
pot să stau în faţa ta
şi să mă uit fix în ochii tăi
pentru că
n-am nimic de pierdut
___
încă nu m-am obişnuit cu tine
dar ştiu cât te-am iubit
şi nici nu pot să cred că
încă
nu m-am obişnuit cât te iubesc
...
se făcea că
aveai atâta putere-n ochi
încât mi-am dat seama că eram
mai liber ca oricând
apoi
a început să doară
cât putea să evadeze
litera din mine
şi cât putea să nu ne mai semene
___
eşti singura mea dependenţă
în rest
tot ce trăiesc poate fi
confuz sau uşor
...
m-ai ameţit
mă ai
mai ceva ca ecoul
iar acum
că am cuvântul
grilaj în dreptul mâinilor şi picioarelor
ştiu sigur că viaţa are sens
că am de ce să mă ţin
că am de ce să te ţin şi
am pe ce să mă duc
...
n-aş fi avut de ce
să nu mi te doresc
iar apoi mi-a venit
realitatea la raport
pentru că
n-aş fi avut de ce
să nu văd în tine
că uneori chiar şi ce-i divin
vine la raport
în faţa noastră de muritori
...
mi-eşti aproape
mi-eşti de-ajuns
mi-eşti schimb cu lumină
mi-eşti spaima completă că
într-o zi m-aş putea cunoaşte
doar din ce-mi-eşti
...
îmi trebuie din tine
doar ce-i împlinit
şi dacă o să apuci
să simţi că m-am împlinit în tine
nu-mi trebuie
împlinire mai mare
...
apropo
apropie-te ca şi când
ai citi o rugăciune
şi ia-ţi acum
sărutul şi din poezia asta
...
vreau să mă simţi
vinovat de reîntoarcere
pentru că adevărul este
şi-n vină şi-n mine
atâta cât pot să-ţi
spun cât te iubesc
de provizoriu şi
de nevinovat
de plin
de viaţă
de vieţi şi
de-ve-nim
___
când nu mai ştiu dacă
te văd sau te simt
este perfect
că atunci
nu mai ştiu dacă sunt
fericit sau poezie
…
mi-e pământul martor că
am sărutat cerul
că de-ar fi invers
s-ar putea înţelege că
m-am apropiat de tine
fără gând dumnezeiesc
…
este extrem de reconfortant
să ştiu că nu greşesc în dragoste
pentru că n-am cum să greşesc
din moment ce dragostea
n-are reguli
aşa că într-o zi
poate o să stau să mă gândesc
dacă te-am iubit
cu i-regularităţi
sau cu
ne-reguli
___
nu prea ştiu să-ţi povestesc
despre mine pentru că eu parcă nu exist
în raport cu măgulitorul noi
şi chiar dacă ai vedea în mine
cum te sorb ca pe-o rană
poate şi atunci ne-ai para
povestea şi prezentul
cu îndoiala că asta-i literatură
…
aici e vorba des-pre
des-pietrirea ta prin cuvânt
des-pre des-tula noastră întâmpinare
a poeziei des-cuamată parcă
de cer pentru a ne des-coperi
brusc mai des-prinşi de orice alte dis-sperări
…
tu ştii acum să taci
eu ştiu acum tehnicile afective ale cuvântului
iar dacă ne-am sincroniza
nu-i aşa că s-ar naşte cel mai
ascurzitor manifest pentru iubire?
…
te rog dă mai încet
cu pământ peste poezie
şi o să vezi că o să înceapă să ningă
din tavanul crem
cu întrebări despre noi
…
tot ce spui poate fi folosit
în poezie
şi
tot ce spui poate fi folosit
împotriva acestui sfârşit de anotimp
de aceea şi dacă nu-mi spui despre noi
tot o să te găsesc soluţie
…
hai dă apă la moară
şi fă-mi praf cuvântul
apoi dă-mi apă de ochi
să fac un amestec
să ne fie de leac
…
n-are cum să fie atât de simplu
că ne iubim şi gata
nu de alta dar
strigătul şi rugăciunea nu-s
pentru-mblânzire
…
pot să neg că-i ceva tulbure
în viaţa mea
atâta timp cât mai este loc de
răvaşe sub îngeri
şi-n blindajul tău femeie
…
du-te şi dă de veste trădătorilor
că am plecat
să te visez
___
îmi place să cred că
ne-am calibrat sentimentele
adică tragem unul spre celălalt
cu dragoste
de mare calibru
...
femeia este şi are darul
să se lipească de tine
şi la propriu şi la figurat
doar că uneori
n-avem destui ochi
să înţelegem
câte ne lipeşte şi
cât ne poate lipsi
...
zidul meu de sprijin
cu ochi şi tandreţe
zi-mi cum ne-am găsit
să-i contrazic pe toţi
cei care cred
că poezia-i de fapt
în fiecare dintre noi
...
aş putea trăi chiar şi fără oase
şi să ajung mai departe
decât şi-ar putea imagina cuvântul
pentru că atunci când ştiu
că eşti bine
parcă mi te faci armură
să înving
timpul şi rugăciunea
...
întâi
te întreb dacă dragostea se
aplatizează în timp.
indiferent de răspuns îţi
spun că dacă
dragostea îşi pierde în timp
din intensitate şi dispare
înseamnă că aia
n-a fost dragoste de la început.
apoi
îmi aduc aminte că
odată erai în stare să
juri că mă iubeşti
şi uite-aşa
am demonstraţia logică:
încă mă iubeşti
___
tu nu ai voie să te simţi nedorită
nici măcar în acele zile când
nu-ţi vorbesc
pentru că de fapt
abia acum pot să-ţi arăt cu adevărat
cât îmi eşti de re-găsită printre litere
ba mai mult doar tu mă cunoşti
ba mai mult doar eu te cunosc
de aceea
tu nu ai voie să te simţi nedorită
chiar şi pentru simplul motiv
că tu m-ai învăţat să iubesc
frumoasa mea
...
acum e rândul tău să
mă crezi că te iubesc
iar acum e rândul meu
să nu ştiu cum să mă
îngrozesc de ideea
că nicio clipă nu-mi lipseşti
din moment ce te port
în mine ca pe-o
alternativă de suflet
...
văd în tine ţintă şi ţintuire
şi prea îmi vii
şi-mi eşti părere
de-aceea te încord doar
spre mine
să-mi miroase viaţa
a ochi de femeie
...
la ce mi-aş simţi
braţele dacă n-ar fi-nvăţat
despre tine
de aceea de fiecare dată
când mă dor sau
îmi amorţesc ştiu
că-i semnalul de alarmă
că am parcurs dus-întors
intoleranţa suspinului din care
am crescut
ca două ramificaţii în aşa fel încât
la cea mai mică adiere
să ne încolăcim
să ne re-simţim
cu braţe şi
în braţe
cu tot dragul