mă aştept la orice
şi pentru că totul are sens
ţi-am găsit explicaţia
pentru mine eşti
orice sens
orice încercare
sau
ne-regulă.
stai nu te speria
tocmai ţi-am explicat că
din moment ce eşti
pentru mine orice sens
înseamnă că şi tu poţi
vedea ce-i cu mine
în orice sens
aşa că te rog citeşte
ne-regulă
drept
regula noastră
regulă despre noi
…
dacă pot vedea un punct
de pe pagina anterioară
înseamnă că acolo
am avut parte de o
experienţă intensă
sau două suprapuneri.
parcă până acum
nu mi-am dat seama
că dacă faci nori sau
mâzgăleşti hârtia
poţi avea surprize
pe pagina de mâine
de aceea
astăzi dacă scriu despre tine
îmi vine să bag
cerneala cuţit
prin toate caietele lumii
să se convingă şi cei
care nu cred în poezie
că tu eşti
adevăratul meu poem
…
astăzi m-ai iubit?
…
te rog
fă-ţi proiecţia mentală
a zilei de mâine
iar după ce te întorci
la noi
te rog spune-ţi
cât poţi tu de sincer
dacă
mâine m-ai iubit
_____
oricare dintre noi doi
este plin de sânge
dar asta nu înseamnă că
nu putem fi fericiţi
…
te-am pre-văzut
dominaţie absolută sau provocare
dar pe atunci nu tremuram
în acest ţinut
de mână
…
între noi stau la locul lor
milioanele de probabil
dar pentru că
ni s-a dezvoltat şi simţul practic
am început să ne lăsăm
altfel
în soluţia de iubire
…
în cădere mi-a lăsat
două zgârieturi perfect paralele
pe încheietură
şi am început să fac
paralelă cu noi ca zgârietură
sau încheietură
iar stadiul nostru de metaforă
s-a complicat
că vedeam
la un loc paralele şi încheietură
ba mai mult le şi simţeam
şi ne simţeam
şi chiar nu ştiu ce-am fost
în acel moment
dar m-am gândit la tine
când am ridicat un bolţar
ce mi-a crăpat în mână
şi care
în cădere mi-a lăsat
două zgârieturi perfect paralele
pe încheietură
…
dacă am poezia
tu chiar nu mai eşti ne-voită
să ştii când
te admir sau te ating
…
poate suntem doar
preţul vindecării
unui înger obsedat
de dragoste
…
când mă dezorientează nordul
închid ochii
şi pot să jur că
am din noi
senzaţia primului sărut
…
doar între noi
spaţiul are
caracteristici de articulaţie
iar cuvântul are
răbdarea în arcuire
…
nu vreau să-mi spui
de ce intrăm în rezonanţă
când ne iubim
şi nici nu vreau
să-mi imaginez câtă
rezonanţă trebuie să
despachetăm să ne ajungă
în sandwich-ul pentru drum
…
uită-te din când în când
şi spune-mi dacă-mi vezi
următoarele două – trei degete
că ştiu că
o să-mi dea Dumnezeu
tot ce am nevoie
să-i pot scrie despre noi
…
acum nu mă mai mişcă nimic
acum rezist
pentru că ea îmi este
fortificaţie
şi ofensiva simţurilor
…
imediat a devenit totul personal
şi după ce m-am dezmorţit
păream încă pansat
dar de data asta cu
benzi de confirmare
_____
atenţie
acesta nu este un exerciţiu
acesta nu este un experiment
acum sunt doar eu
să nu uit
că eşti pentru mine
fugă în lume
nu aş schimba nimic
aş repeta totul la infinit
şi totuşi
cred că nici asta nu-i
cea mai bună metodă
să realizez cu adevărat
ce eşti pentru mine
…
stai că vin să-mi arăţi
dacă doare ce visăm
că n-are cum să fie
aşa groaznică realitatea
…
câtă vreme e vorba despre tine
parcă nu-mi mai este frică
de cuvânt
indiferent cât de pasional
mi se arată
indiferent cât
mi te arăţi
_____
e prea greu să decid
cât să te iubesc şi cum
să mă întorc spre
capitolul tău făcut prea
scut între
pasiune şi raţiune.
da
ştiu teoria că dacă iubeşti
nu iei decizii
de aceea te iau cu totul
să-mi fii sită pentru
încetinirile terestre
şi pentru când
nu pot să aleg ce
din trăirile noastre
punem pentru la iarnă
...
după ce termini
de plâns
aşa-i că mă ajuţi să-mi
arborez declaraţiile de
dragoste la tine la poartă?
bineeeeeee
ştiu că tu nu poţi să plângi
dar şi tu ştii că n-am
declaraţii de arborat
pentru că m-am convins
că eşti pentru mine
mai presus de
orice declaraţie de dragoste
arborată
ne-arborată
sau
ne-elaborată
...
femeia este
un cumul de
cuvinte încrucişate
care-ţi corectează din mers
toate încrucişările
şi rateul gândului
dar o face
cu diplomaţia unui
stilou frumos care te lasă
să crezi că tu eşti
cel care scrie poezia asta
...
eu sunt cel care
nu a trecut de minune
sunt în
minunea lămuririi
noastre afective iar
de aici nu se iese
şi nici nu se inventariază
nimic
pentru că aici
singura obligaţie este
să-i trăieşti
celuilalt minunea
...
acum putem
să ne uităm şi-n sus
să ne alegem un loc nebun
pentru ritualul nostru
confortabil de iubire
...
mi-e dor de tine
dezarmant
şi de neatins
...
să nu ne punem niciodată
cap la cap
că aşa totul se lungeşte
şi e mai complicat
că trebuie sudură
mai bine
ne răsucim
şi într-o zi când o să fim
coloană
ne vom păstra
dincolo de limita
de-a înţelege că poate
şi tu mă iubeşti
în felul tău
în felul meu
...
promite-mi ceva
orice
doar promite-mi
chiar şi că într-o noapte
o să-mi promiţi
că va fi luna plină
de câte promisiuni
n-am ştiut să ne spunem
cât ne-am avut aproape
clar
...
atât îmi eşti de dragă
încât în jurul nostru
parcă şi lumina are greutate
de aceea
îţi spun acum
că n-o să trebuiască
să aprinzi vreodată
lumânări pentru ce a fost
pentru că
nu a fost
încă
mai nimic din acest
prezent continuu
_____
mai bine să nu ne uităm
şi când nu ne uităm
în cuvinte
să ne strângem şi
în răspunsuri să ne trântim
apoi dacă tot nu mă înţeleg
o să mă întind cu teamă spre tine
...
nu am de ce să aştept
că oricum între lacrimă şi plâns
e mare diferenţă
şi chiar dacă uneori nu vreau
să te pomenesc
mi se pare că te prefer
să-mi limpezeşti ochii
altfel
dacă ai fi
plâns pentru mine
ar trebui prea des
să mă frec la ochi să nu-mi mai pleci
…
data viitoare o să încerc
să-ţi număr genele
să văd data şi mai viitoare
dacă-ţi lipseşte una
să pot în felul acesta
să-mi imaginez
că pentru cât ţi-am lipsit
ai stat cu genele-n mâini
cu genele-n mâini
draga de tine
draga de tine
…
nu ştiu ce am
nu ştiu ce ai
îmi vine să-mi închei
socoteala cu cuvintele
pentru că
îmi vorbeşti şi totuşi
parcă nu eşti aici
de aceea
nu voi şti niciodată
cât te am
ce am
...
şi dacă nu mi se cuvine
tu poţi să-ţi dai seama
că te iubesc
e ca şi cum
ar trebui să te obişnuieşti
să te uiţi după
ce-i despre noi
şi sub faţa de masă
...
nu am ce să-ţi fac
aşa că
uneori mă mulţumesc
să mă caut în tine
...
nu-i suficient să te rog
nu-i suficient să mă doară toate
să n-am suficiente mâini pentru tine
de aceea
mă închid după ultima
ta căutare cu tot cu
cheia insuficientei
noastre patimi
___
hai să simplificăm lucrurile
să-ţi spun
în loc de
te iubesc uneori la nebunie
mai bine
te iubesc uneori
…
nu-i chiar aşa incomod
să mă trântesc
în apucăturile tale erotice
să ne mire
fisurile din piatră
şi blândele nefericiri
dar
parcă mă inhibă
să ştiu cât mă iubeşti
şi când
te împlunţi ca o
surpriză în mine
…
nici drumul pe munte
nu stă aşa înţepenit
cum te aştept
să-ţi fie dor de
încre-menirea
simptomelor noastre de
împăcare crestate
dincolo de
castelul nostru de nisip
…
când mă iubeşti
înţelegi totul
şi de la dreapta la stânga
ca
frigul de la picioare
…
nu mai am mult
până-ţi trezesc
şi celelalte instincte
sau
poate
nu mai avem mult
să nu ne trezim
povară de sânge
…
eu terminaţie
tu nervoasă
…
eventual pot să
te rog sau să
mă rog
să ne cimentăm
ne-răbdarea
…
dacă singurătatea
nu-i altceva decât
nebunia mea
în raport cu ceilalţi
înseamnă că
încep să te iubesc
…
eşti ca şi cum
m-ar ustura ochii
dintr-o oboseală plăcută
…
pune-mi
pofta cui
peste toate celelalte
pofte ale tale
sau măcar peste
pofte letale
…
pune şi tu o vorbă bună
despre noi
şi dacă
în-timp-păşim
ne
în-ti-părim
…
poate ştiu doar
să te întâmpin
sau poate
doar asta contează
din moment ce
şi rugăciunea-i întâmpinare
…
spune-mi ce cuvânt
îţi place cel mai mult
să îmi promit
că n-o să-l rostesc vreodată
iar în felul acesta
o să ai mereu
un motiv să-mi stai
să aştepţi ceva de la mine
…
poate aşa e mai bine
să nu înţeleg dacă
poezia aceasta
se termină
la mine sau la tine
…
îmi place să cred
că pentru tine
nu există antidot
şi chiar mă laud
că m-am îmbolnăvit de noi
…
între timp
mai bine continuăm
să rezemăm
ce-i despre noi
în ace de siguranţă
să nu ne apese chiar nimic
să fim nevoiţi într-o zi
să coborâm cu picioarele
pe pământ
…
dacă ne-am cunoscut
în aer liber
înseamnă că
a vrut să ne vadă
şi să ne binecuvânteze
_____
revoltă instinctivă
sau
răsplată afectivă
nu ştiu dar ştiu că-i
clipa noastră intimă
şi pare din unghiul ăsta
mai degrabă
un împrumut
prin care ne lăsăm
uneori unul celuilalt
de asta nu-ţi spun prea des
unde eram
unde erai
e rai
în introspecţia noastră
lucid de carnală
…
chiar există asemănare
între femeie şi poezie
de exemplu
o poezie poţi să o scrii
pe tastatură sau
să-i modelezi literele din creion
dar ea
întotdeauna o să aprecieze
că ai avut răbdare
să-i mângâi hârtia
…
să îmi asum
toată tristeţea ta
să rămână
în mine mai bine
să rămână
să am imaginea completă
a ceea ce nu putem fi
…
grăbeşte-mă
trăieşte-mă
dar
opreşte-mă pe
buza ta odată
făclie de fată
…
nu mai contează
ce cred
ci câtă suprapunere
de trăiri suportăm
…
aşa s-a nimerit
să mă dereglez când te-am întâlnit
deşi spuneam la disperare
că nimic nu-i întâmplător
de aceea îmi place
să întreb uneori dacă
întâlnirea noastră este
la singular sau la disperare
dis-sperare
_____
în faţa ta
n-am consolare
nici armură
de aceea sângerăm uneori
...
pentru mine
eşti de mult
cruce pe vârf de munte
pretext
şi să mă uit
cu drag spre cer
...
chiar n-am nevoie
de nimic de la tine
pentru că
îmi eşti
pactul de iubire
făcut cu Dumnezeu
...
atâta timp cât
nu mi te explic
nu-mi trebuie paranteză
nu de alta dar
n-are rost cât ştiu că
n-o voi închide niciodată
în ceea ce te privesc
...
prea mult îmi stai
prea mult îţi stau
dar
vai ce bine-i
...
trambulină lirică
dezmăţ sentimental
grenadă de spasme
vernisaj carnal
altar neînchinat
sudură perfectă
promisiune magnetică
altă idee
goliciune înţeleasă
descuamare imposibilă
ancoră pământie
bumerang emoţional
aprindere spontană
sens unic
tăietură cu clipire
şi nu-ţi mai zic
şi altele
despre tine
zbaterea mea
____
încep să cred că
femeia nu este noţiunea
relativă din traversarea
legendei de dragoste
încep să cred că femeia
este singura certitudine
a apartenenţei noastre relative
la timpul
pe-trecut
între poveştile ce cresc uneori
mai repede decât
unghiile unei
iubite imaginare
...
mi-au spus că
nu avem decât un suflet
dar eu
pot să jur că
de când te-am întâlnit am două
...
când eram mic
închideam instinctiv ochii
dacă bătea cineva un cui
şi chiar îmi era ruşine
să clipesc pe fiecare
lovitură de ciocan
astăzi
nu m-am dezobişnuit
să închid ochii
dacă ne iubim fără ruşine
pe secundarul ce dă în noi
cu instinct de ciocan
...
îmi place să-ţi scriu
pentru că numai tu
îmi poţi arăta că
liniştea creşte litera
ca un sân frumos
...
distanţa dintre noi
este mai împovărătoare decât
distanţa dintre mine şi mine
poate de aceea
distanţa e sistemul de alarmă
pentru zilele când
iubeşti dez-povărător
...
la umbră de femeie
şi totuşi încă
nu ştiu dacă pot scrie
pe umbra de femeie
...
despart în silabe
când mă încăpăţânez să cred
că literele sunt mai
fericite decât noi
pentru că altfel ele ar sta
în sărutul lor etern de cuvânt
şi nu mi se pare corect
ca noi să trebuiască să
ne dezlipim buzele
nici măcar să facem
literelor moftul de-a le
rosti împreună
...
dimensiunea reală a
sărutului nostru
o înţeleg abia când
văd ce greu îi este
hârtiei să ne cuprindă
...
printre temeri şi
momente de intimitate
să ne întoarcem
unul altuia
semnul exclamării
...
singurul lucru cert
ce pot să-l spun despre tine
este că
nu mi-ai fost
nu-mi eşti
şi nu-mi vei fi
rutină pe retina poeziei
...
mi-e aşa dor de tine
încât te baricadez
în toate secreţiile
ne-pământene ale
plecării
...
iar în ziua
când nu eşti lângă mine
măcar
iubeşte-mă
netratabil
...
parcă ai învăţat
să fii în braţele mele
dintotdeauna
şi în firescul acesta
inexplicabil
nu-mi dau seama dacă
erai deja
braţele mele
şi înainte de-a realiza
că eşti tot ce am mai de preţ
...
dă-mi un colţ Doamne
atât îţi cer
un ultim refugiu
unde să ştiu că mă aşteaptă
ca răbdarea nemuşcată
a începutului de sân
...
îmi aminteşti de noi
sau
poate sunt prea multe
locuri şi lucruri
care mă fac să mă
raportez la fericire
ca în faţa unei icoane
de aceea mai bine
am renunţa la locuri şi lucruri
că oricum nu mai trebuie
să mă conving că
tu
doar tu
poţi să faci minuni
din mine
...
aşa mi s-a întipărit
gustul tău
de parcă acum m-ar lua
prin surprindere să-mi
muşc din mână
pe rând câte două secunde
ale întâmpinării tale afective
o secundă pentru când
n-o să doară
şi o secundă să aştept
imprefecţiunea scrisului
să-mi arate
gustul mâinilor noastre
ca ultima lumină
a pământului care
uneori nu ne desparte
invidia zeilor
cărora nu li se întipăreşte
gustul iubitei
ca muşcătura din mână
...
nu te supăra
dar încă nu pot să
despachetez ce nu am
înţeles despre tine
...
mi-e tare frică
să mă uit dacă
în măruntaiele literei
sunt oglinzi în care
uneori ne mirăm
cât de dragi ne eram
mi-e frică tocmai
pentru că în toate acele zile
parcă nu te iubeam
ca acum
...
_____
eşti pentru mine
ca un avertisment că
n-aş putea de unul singur
să trec peste
oferta cerului de-a-mi
continua războiul
cu mine însumi
…
nu-i deloc ceva static
să nu-mi pot
dezlipi ochii de pe tine
mi se pare perfect normal
că altfel
dacă nu te văd
fac un efort prea mare
şi chiar doare
ca dez-lipirea cămăşii mitologice
…
în clipa când
uit la ce-i bună poezia
ştiu doar
că ţi se potriveşte
...
dacă n-aş avea sânge
şi te-aş avea pe tine
în loc de inimă
mă întreb dacă ne-ar
mai ajunge poezia să trăim
unul pentru celălalt
…
eşti femeia pentru care-mi cert
apucăturile de copil
ce ascultă preotul când
spune că “să-ţi fie frică de Dumnezeu”
este un clişeu aberant
că nu-ţi poate fi frică de cineva care
te iubeşte
şi totuşi mi-e frică iubito
să nu te pierd
…
ai prea multă dreptate
că am căutat scuze pentru orice
deşi nu am dreptul să te pun
să crezi că uneori
cuvântul
e surogatul pentru toate
florile pe care nu ţi le dau
nu de alta dar
dacă ar fi aşa ar însemna
că-ţi dau înapoi ceva ce-ţi
aparţine deja
pentru că îmi place să cred
că de la tine am
a-ul
ca un ţipăt pasional
al în-corporării noastre lirice
…
cel mai bun lucru
pe care l-am făcut împreună
a fost
să ne privim în ochi
să fim siguri că
poezia nu rămâne după noi
ca oasele uitate
_________
nu-s bun să descriu
sentimentul
dar imaginează-ţi că
am pentru tine exact
senzaţia aceea pe care o ai
dimineaţa când
toată lumea încă doarme
şi găseşti pe asfalt
o hârtie mototolită
ce a stat acolo
toată noaptea
răbdând pe ea
latura personală a lui
“iubesc”
…
asta-i poezie
sau risipă de hârtie
dar oricum
mi-e dor de tine
…
în ziua când
te voi iubi cel mai mult
aş vrea să fie
ca acum
…
aceeaşi mişcare din încheietură
poate să mi te ia
sau să mi te aducă
mai liniştită şi mai
frumoasă decât
o tensiune sexuală
…
eu nu rămân cu poezia
că ea are destinul ei
eu rămân cu tine
că ai destinul tău
ca mine
…
dacă dorm
nu înseamnă că
nu te iubesc
…
ştii că nu-mi ajunge doar
să-ţi induc ideea că-mi eşti dragă
şi că trebuie de multe ori
să te ţin de mână să
simţi asta
să te ţin de mână
să simţi cât te iubesc
cu şi fără cuvinte
să nu mai înţelegem
nimic din ce-i despre noi
sau ce-i despre
filosofia furnicăturii
cu mână de cuvânt
…
pentru mine
nu eşti femeia de ţinut
în vitrină
că deja te-ai târât prea mult
prin poezia mea
aşa că azi pot să
confund mersul spre tine
cu întoarcea
spasmelor
ne-aşternut-e
…
când te-am văzut
dacă-ţi muşcam
din mână un sărut
ţi-ai fi putut imagina că
nu respect cuvântul
iar dacă-ţi muşcam sărutul
din mână
azi nu mai aveam
despre ce scrie
când te-am văzut
…
de prea multe ori
trăim în ce a fost sau în-ţelegi tu
de aceea
mă bucur să fiu
lângă tine în acest
accident a-temporal
din care vă rog
nu mă des-carceraţi
astăzi
…
chiar mi-e greu
să-ţi spun pe nume
pentru că numele tău
merge şi-n faţa lui Dumnezeu
aşa că
aici în poezie te strig
oricum altcumva să
mă ardă că uneori
poate nu sunt demn
să te duc prin
tranşeele gândului meu
…
dacă ştiam că
tu ai inventat prelungitorul
pentru clipa fericită
te căutam mai de mult
…
ţine-mă în balansoarul tău
să creadă lumea că
testăm gravitaţia
să ştim numai noi că
în oricâte silabe ne despărţim
la un moment dat
tot vine ziua când ne strângem
în acelaşi balans
al sărutului
lutului
_________
aici trebuia să fii tu
ecou încastrat în începutul
nostru de hârtie
poate e timpul să mă
gândesc repede la tine să
nu-mi sari pe următoarea pagină
să trebuiască să încerc să
te înţeleg ca pe o carte deschisă
între braţul stâng şi
dreapta noastră mângâiere
de aceea
nu-i destul să-mi termini
respiraţia că oricum sunt
al tău
chiar şi aşa aruncat
dintr-o alergare bezmetică a zeilor
ne-îmblânziţi
în fond diferă doar
starea de spirit şi numele
ră-sucirii noastre şi
parcă parcă
nu-mi iese nimic pentru că
aici trebuia să fii tu
aici unde singura poezie ce contează
e
hai acasă
…
acum
e ok
îmi lipseşti
şi eu te iubesc
…
în realitatea mea
tu eşti
noapte bună
echilibrul furtunii
ţâşnite special
să pară liniştea
dintre noi mai
noapte bună
…
mi-ai spus să nu ating
că-mi rămân pe degete
toate încercările din care
ne bucurăm unul de celălalt
să nu ating frunzele
că-mi rămân fluture
în mână
să nu ating cuticula
începutului tău de
femeie
metaforă
aşa că
în seara asta o să te ador
ca nevoia
de-a te şti fericită
…
cred că eşti
primul om căruia nu i s-au
dezlipit culorile
de aceea
cred că eşti
prima
mea poezie
în care stăm dincolo de noi
cu mâinile împreunate
de parcă
dansează toate vocalele
ochilor noştri
(ne-mai)
întâlniţi
printre degetele
ce nu mai păreau
nici ale mele
nici ale tale
cât creşteau vrej
peste ploaia făcută
pleoapă
sau carapace de dragoste
…
nu te obişnuieşti
niciodată cu iubirea
că pe margini
nu mai încape nimic
aşa că
dă-mi încă o dată
mâna să ţi-o sărut
înţelegi
copil frumos?
…
cât sunt ca tine
nici liniştea nu mă apasă
contează doar respiraţia
ştiu
explic prea mult dar
de data asta trebuie
să ştii că nici
liniştea dintre noi nu-i
apăsătoare
pentru că atunci fermentează
cele mai frumoase
fraze despre fericire
…
ne-a trecut
să nu ne închipuim
că într-o zi o să pot
să-ţi spun cât te iubesc
la fel de firesc
de parcă ţi-aş întinde
un pahar cu apă
de aceea acum
te-am trecut pe
rândul de sus al aşteptării
să nu văd
că dacă scriu
femeie extremă
sau
femeia extremelor
cerneala aşa o să vibreze
încât tu
vei detecta de acolo din
primul rând al poeziei că
te iubesc
ne-firesc
şi
ne-trecut
…
aproape ne-a reuşit
aproape o cred că
duc un război cu ea
pentru a vedea
cine spune primul că
şi-a ţinut cât a putut de mult
mirosul pe care celălalt
i l-a lăsat în palmă
şi uite-aşa
fiecare ne ducem încă
instinctive mâinile spre faţă
de parcă ne-am pregăti
pentru un plâns copios
dar de fapt acolo în
intimitatea noastră
dintre mâini şi ochi
inhalam tot ce mi-a
rămas de la ea
ca paginile din prima biblie
atinsă de mâna lui Dumnezeu
…
de tine depinde
când ne luăm în braţe
dacă
poezia
se scrie
singură
…
tu chiar nu-ţi dai seama
că
lumina ţâşneşte în lume
doar de dragul tău
…
da
pentru că-i vorba despre tine
nu trebuie decât
să-mi întind mâna
şi să iau versul
p.s.: nu spune nimănui că astăzi
ne-am stratificat rănile
ca asemănarea dintre
sacrificat şi sanctificat
…