...

în starea ei excepţională

ea împarte

în mine binele cu bisturiul

şi de multe ori îmi vine doar

să stau

să cred în ea şi

să o iubesc

din postura semnului de carte

...

nesecata ei formă de adâncitură a sufletului

pigmentează fiecare raită pe care i-o dau

să las cu forța vorba-n brumă

sălaş să-i fie nesimţita-mi smâcitură

când dau impresia că mă-ncrunt

dar de fapt

cânt în gând o maximă vocală

pe care să i-o-ntind

în clipa-n care nu ne mai doare

din zi

lumina

...

pune-mi iubito la îngheţat prima

dorinţă pe care ţi-am spus-o

apoi dezgheaţă din ea doar binele

pentru că atunci când ne va fi mai bine

memoria involuntară a clipei ne va spune

cum este să stai în nemişcare

...

...

iubirea este ca într-un

sentiment de vinovăţie

care te face să te propteşti

fără motiv

sub crucea celui de lângă tine

ca apoi să îţi vină să îţi vorbeşti

dar

să ţi se pară mai importantă povara

rugăciunii

…

în loc să punem în mişcare răbdarea

mai bine spune-mi acum că mă iubeşti

…

femeia nu cere povară

dar dacă îi pui cu sfială o umbră în plus

se descătuşează în ea instintele

de a se uita cu drag la tine

…

trimite-mi doar cuvintele-nşirate

să-mi folosească la ceva

că vine iarna şi mi-e frig la spate

de n-ai răgazul să mă poţi salva

…

de fapt tema ta îmi place

o răspântie între Dumnezeu şi înger

pentru însemnele tale spre

prioritatea de a iubi

…

te-am integrat în gândul poeziei

iar tu nu eşti decât o cheie

care-mi deschide zăbrelele

patosului şi păcătosului

…

teribil înţeles mi-ai dat

acestui gând care mocneşte-n mine

acestui crez care bălteşte-n noi

ca suma unui rol ce înălbeşte

clătirea unui start fenomenal

…

...

să ne întoarcem la defecte

până la pământ

să ne plecăm unul altuia

cu fermitatea ultimei clipe de iertare

...

alege-ţi un cuvânt cu ecou în cer

să vezi cât de bine te simţi

când îl rosteşti

ştiu asta sigur

de când îţi rostesc numele

la ceas de taină

...

nu am timp pentru tine

am veşnicia

...

aminteşte-ţi de mine

cu intensitatea furiei

şi spune-mi că mă iubeşti

cu starea de rugăciune

dar nu te aştepta să reacţionez

nu te aştepta la nimic

şi nu te voi dezamăgi

pentru că noi avem

cusăturile dragostei pe interior

...

să vedem ce se întâmplă

dacă mergem până la capăt

cu această poveste de dragoste!

...

...

...

pune-ţi mâna dreaptă pe mine

cum face un episcop

şi rosteşte o poezie

apoi fă trei paşi înapoi

şi aşteaptă-te să avem acelaşi miros

şi acelaşi gând:

eu trebuia să fiu doar o poezie

spusă în şoaptă

pe creştetul iubirii

dar din prea multă îndurare

am ajuns să te trăiesc

să cred

şi să te iubesc

...

am ieşit din anestezie

şi te vreau şi mai mult

şi nu mă mai doare

să aflu dacă dragostea mărunţeşte teama

sau ne încheagă fără rezerve

să putem primi frontal

presiunea

minunii

...

nu-mi trebuie vise

realitatea e copleşitoare

şi de multe ori tai vârful poveştilor

să nu ţi se pară prea interesant

ce simt pentru tine

minunea mea din ordinea zilelor

începute în prorocirea:

nu se vor teme ei de lumină

dar întunericul nu-l vor mai suporta!

...

minunate sunt căile

prin care mi te pui cu aripile

pe sufletul

care te întâmpină de fiecare dată

gol

...

eu nu ştiu să plec

dar ştiu să vin de nenumărate ori

să-ţi bat porţile împărăţiei

cu insistenţa nebuniei

îndrăgostitului incurabil

...

îmi era dor să ne dorim acelaşi lucru

de parcă trăim aceeaşi vindecare

în care

fiecare îşi înfrânează tristeţea şi extazul

pentru a lăsa ceva mai bun

pentru mai târziu

...

întreabă-te şi tu

cu atenţie ce iubeşti

cât şi când

apoi împinge-ţi şi tu

adânc răspunsul în inimă

şi lasă-mă să-mi ard cuvintele în palma ta

până nu vom mai înţelege nimic

dar măcar

vom fi curaţi

şi adânciţi în noi înşine

...

mi-ai intrat într-o altă etapă iubito

în care fericirea seamănă cu

vuietul de locomotivă

iar varianta aceasta de spaţialitate

ne strânge fiecare atingere

în riscul de a ne rândui

vaietul

...